Contabilitatea mărfurilor

Metoda inventarului permanent la pret de vânzare

Principii:

Evaluarea stocurilor, intrarilor si iesirilor de marfuri se face la pret de vânzare; pretul de vânzare include costul de achizitie si marja bruta.

Consecinta: deoarece evaluarea marfurilor se face la pret de vânzare, unitatea are datoria sa calculeze si sa înregistreze diferenta dintre pretul de vânzare si costul de achizitie, adica marja bruta aferenta marfurilor intrate, iesite si ramase în stoc.

Aceasta metoda este agreata de 80% din întreprinderile cu manuntul si de alimentatie publica din România deoarece a fost practicata în perioada existentei economiei planificate si centralizate, când pretul de vânzare se caracteriza prin unicitate si caracter fix pentru acelasi sortiment de marfa. De aceea era posibila aplicarea ei în conditiile organizarii unei contabilitati analitice global-valorice pe gestiune.

In prezent, opiniem ca metoda prezinta nenumarate dezavantaje si în plus permite fie încalcarea unor principii contabile, fie denaturarea situatiei patrimoniale si a rezultatului aferent vânzarii.

a. Astfel, pretul de vânzare la care se evalueaza marfa la intrarea în patrimoniu nu mai este de actualitate la vânzare ei. Evident, întreprinderea poate vinde marfa la pretul de vânzare al pietii. Dar, atunci pretul de vânzare la care s-a evaluat marfa devine un simplu pret de înregistrare fara valoare informationala. Si în plus se naste întrebarea: „De ce mi calculez un pret daca la vânzare practic altul?”

b. Nu este posibila aplicarea metodei în conditiile unei contabilitati analitice global-valorice, pe gestiune. Aceasta deoarece pretul de cumparare al aceleiasi marfi se diferentiaza în functie de calea de intrare a ei si perioada intrarii. Desi procentul de marja se mentine plecând de la preturi de cumparare diferite, pretul de vânzare va fi diferit pentru acelasi sortiment de marfa. In acest caz, în lipsa unei contabilitati analitice cantitativ-valorice, cine va hotarî ce cantitate se vinde la un pret si ce cantitate la alt pret?

Multe întreprinderi reevalueaza marfa ramasa în stoc la pretul de vânzare al ultimului lor intrat. Astfel se încalca principiul „costului istoric”, conform caruia marfa iese din patrimoniu la valoarea la care a intrat. Si, în plus, marfa nu a fost supusa un ei prelucrari suplimentare pentru a-i adauga sau scadea din valoare. Se încalca si principiul prudentei conform caruia plusvaloarea nu se înregistreaza în contabilitate.

c. In situatia în care se descarca gestiunea pentru marfurile vândute global-valoric pe baza de monetar din vânzari, este posibila denaturarea rezultatului si a situatiei patrimoniale. Astfel, daca marfa s-a vândut la ultimul pret de vânzare calculat si acesta este si cel mai mare, în situatia vânzarii întregii cantitati existente în întreprindere, soldul contului „Marfuri” n-ar fi zero ci creditor. Calculând marja aferenta vânzarii pe baza unui coeficient aplicat la suma încasata pe baza de monetar se denatureaza si costul de achizitie al marfii vândute si implicit rezultatul din exploatare.

In consecinta, exista nenumarate argumente pentru renuntarea la aceasta metoda. Evident, orice alta varianta a metodei inventarului permanent reclama o contabilitate analitica cantitativ-valorica pe sortiment de marfa, lucru imposibil în conditiile inexistentei un ei retele de calculatoare în punctele de vânzare.