Contabilitatea mărfurilor în comerțul cu amănuntul

ARGUMENT

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii. Cunostiinţele si informaţiile contabile constituie baza pe care cei care le dobândesc şi le însuşesc, îşi clădesc profesia; ele sunt utile tuturor celor ce doresc să înveţe şi să ştie cum se ţine evidenţa contabilă a patrimoniului în economia de piaţă. O condiţie esenţială a calităţii lucrătorului financiar-contabil este respectarea cu stricteţe a legislaţiei economice în vigoare: pentru a ne menţine în actualitate trebuie ca permanent să urmărim, prin studiul publicaţiilor de specialitate, modificările legislative, asigurând astfel temei legal operaţiunilor contabile.

În capul societăţilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea mărfurilor la preţ cu amănuntul, numărul tranzacţiilor de cumpărări şi vânzări este nelimitat în cursul unei perioade de gestiune luată în considerare, deoarece mărfurile sunt acele elemente de stocuri care se achiziţionează în vederea revânzării fără a suferi modificări esenţiale .

Derularea operaţiunilor de cumpărări şi vânzări de mărfuri se face de regulă plecând de la preţul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adică preţul definitiv negociat între vânzător şi cumpărător. Mărfurile la preţ de vânzare cu amănuntul presupun o evaluare iniţială la preţ de vânzare, ajungându-se la valoarea preţului cu amănuntul prin aplicarea marjei brute.

Lucrarea este structurată pe 6 capitole şi 14 subcapitole. Aceste capitole detaliază pe de-o parte noţiunile teoretice de bază privitoare la contabilitatea operaţiunilor efectuate privind mărfurile la preţ cu amănuntul, documentele specifice, metodele de organizare a contabilităţii mărfurilor şi pe de altă parte prezintă principalele operatiuni contabile si aplicatii practice care usureaza intelegerea acestei lucrari. Corespunzător aplicaţiilor am anexat şi documentele specifice lor. Lucrarea se încheie cu o scurtă bibliografie.

Cap. 1. Delimitări şi structuri contabile privind mărfurile

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenţi economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera că există 3 categorii importante de unităţi patrimoniale cu profil comercial şi anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amănuntul şi mixte.

Unităţile comerciale en gros sunt cele care asigură desfăşurarea acestei forme de circulaţie a mărfurilor, efectuând operaţiuni de cumpărare a bunurilor de consum, în cantităţi mari şi foarte mari, de la producătorii şi furnizorii interni şi externi, precum şi de vânzare a lor în partizi (loturi) mari către alţi agenţi economici, de regulă cu profil comercial en detail inclusiv de alimentaţie publică.

Unităţile comerciale cu profil en detail realizează această formă de circulaţie a mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulă, de la unităţile en gros, dar şi de la producătorii şi furnizorii interni, în partiţi (loturi) mici sau relativ mici, precum şi vânzarea lor către populaţie, inclusiv prin unităţi de alimentaţie publică. Mărfurile se vând în starea in care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă în vedere consumului în unităţi operative special amenajate (restaurante, bufete ş.a.).

Unităţile comerciale mixte efectuează atât operaţii de comerţ en gros, cât şi en detail.

În categoria mărfurilor, care au o structură eterogenă se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpără vederea vânzarii în starea in care au fost achiziţionate, cât şi produsele finite transferate de unităţile producătoare în magazinele proprii de prezentare şi desfacere, precum şi acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor ş.a. devenite disponibile in cadrul patrimoniului unităţii economice şi care se vând terţilor aşa cum au fost cumpărate.

Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată într-o anumită măsură de preţul de înregistrare ce se utilizează şi care, în funcţie de categoria în care se încadrează unitatea patrimonială şi implicit de opţiunea sa, poate fi costul efectiv de achiziţie, preţul prestabilit (standard), preţul cu amănuntul sau en gros.

Costul efectiv de achiziţie este recomandat în cazul unităţilor care comercializează un număr relativ redus de sortimente de mărfuri, cu o frecvenţă redusă a intrărilor şi ieşiri¬lor, dar în cantităţi mari. Caracteristica de bază a acestei metode constă în evaluarea mărfurilor şi implicit a operaţiilor de intrări şi ieşiri la preţul efectiv de aprovizionare, care în condiţiile actuale este fluctuant, fapt ce creează anumite dificultăţi în legă¬tură cu evaluarea ieşirilor din gestiune.

În situaţia utilizării costului de achiziţie ca preţ de înregistrare este justificatã crearea în cadrul contului 371 ,,Măr¬furi” a două conturi analitice, unul pentru preţul de facturare sau de cumpărare (371.01) şi celălalt pentru cheltuielile de trans¬port-aprovizionare şi alte consumuri similare (371.02), ambele cu funcţia contabilă de activ, însă ultimul cu repartizare lunară proporţională cu mărfurile vândute, pe bază de coeficient mediu. Pentru operaţiile de ieşire din patrimoniu, în funcţie de specificul şi interesele agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.) prezentate în cadrul paragrafului privind evaluarea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie.