Contabilitatea mărfurilor în sistem en-detail

Capitolul 1

1.1. Caracteristici ale comerţului cu amănuntul

Evoluţia de ansamblu a economiei mondiale, scoate în evidenţă că, peste tot în lume, comerţul, în general, şi comerţul cu amănuntul, în special, a devenit, în mod progresiv, un sector economic foarte dinamic, aparatul comercial cunoscând profunde mutaţii pe toate planurile: metode de vânzare, forme de distribuţie, repartiţie geografică a managementului întreprinderilor. De asemenea, se constată că respectiva activitate – comerţul cu amănuntul – ca ultimă verigă a lanţului care duce pe producător spre consumatori, este foarte sensibil şi vulnerabil la evoluţia mediului ambiant, dovedind însă o mare capacitate de a se adapta la noile condiţii ale pieţei.

Un rol important în cadrul sistemelor de distribuţie a mărfurilor revine comerţului cu amănuntul, care, alături de comerţul cu ridicata, reprezintă o verigă intermediară în fluxul relaţiilor producător-consumator. Într-o asemenea accepţiune, cunoaşterea aspectelor pe care le ridică ansamblul proceselor ce dau profilul acestei activităţi oferă atât orientarea, cât şi instrumentarul de acţiune de care au nevoie întreprinderile din domeniul circulaţiei mărfurilor.

La fel cu celelalte domenii care formează structura procesului de distribuţie a mărfurilor şi comerţul cu amănuntul prezintă o problematică deosebit de complexă, atât sub aspectul activităţilor economice desfăşurate, cât şi al sistemului de relaţii generale. Aceasta face ca însuşi sistemul de definire şi conturare a conţinutului, a rolului şi a funcţiilor sale să prezinte unele aspecte dificile şi extrem de pretenţioase din punctul de vedere al analizei lor în timp, creând chiar etapizari şi localizari punctuale. Pentru a răspunde unor asemenea exigenţe, specialistul american Philip Kotler, într-o lucrare relativ recentă, publicată în România în anul 1997 - “Managementul marketingului”- încearcă o conturare mai pragmatică a respectivului concept, pornind de la ideea potrivit căreia “noţiunea de comerţ cu amănuntul include toate activităţile implicate în vânzarea produselor sau serviciilor direct către consumatorii finali, spre a fi folosite în scopuri personale, necomerciale”. Potrivit părerii specialistului respectiv, “orice organizaţie care practică acest gen de comerţ - fie că este vorba de producători, detailişti sau grosişti - efectuează comerţ cu amănuntul”, necontând “cum sunt vândute mărfurile sau serviciile (de către vânzător sau prin poştă, cu ajutorul telefonului sau prin utilizarea unui automat de vânzare) şi nici unde sunt vândute acestea (într-un magazin, pe stradă sau la domiciliul consumatorului)”. Kotler punctează astfel principalele aspecte privind conţinutul activităţii, agenţii economici posibil a fi implicaţi cât şi formele de vânzare întâlnite în comerţul cu amănuntul.

Se poate spune deci, că, într-o asemenea accepţiune, comerţul cu amănuntul reprezintă un ansamblu de activităţi şi relaţii organizate şi desfăşurate de unităţi specializate pe circulaţia mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali.

Dată fiind complexitatea activităţii care se desfăşoară în acest domeniu, pe lângă relaţiile economice de schimb, comerţul cu amănuntul presupune şi relaţii juridice, bancare, prestări de servicii, precum şi relaţii de muncă. Prin intermediul unor asemenea relaţii, comerţul cu amănuntul se integrează mecanismului de piaţă, fiind direct conectat cu toate cele patru componente ale pieţei globale: piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa capitalurilor, piaţa schimburilor monetare şi piaţa forţei de muncă.

Pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pieţei, întreprinderile comerciale cu amănuntul, indiferent de forma de proprietate, apartenenţa, tipul, structura şi mărimea lor, se aprovizionează cu mărfuri de la comercianţii cu ridicata sau de la producători, constituie în unităţile lor stocuri de mărfuri şi apoi le vând către consumatori. Aceasta face ca sub aspect logistic comerţul cu amănuntul să reprezinte o unitate a trei procese: aprovizionare, vânzare, stocare, unitate în cadrul căreia vânzările de mărfuri constituie activitatea esenţială, specifică relaţiilor de schimb din cadrul respectivei forme de comerţ.

1.2. Evaluarea mărfurilor

Pe traseul producător-consumator, mărfurile parcurg două stadii şi anume:

 Circulaţia cu ridicata a mărfurilor – care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzarii acestora către alte entităţi comerciale, îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul;

 Circulaţia cu amănuntul a mărfurilor – care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali, precum şi unor entităţi pentru consumul propriu.

A) Evaluarea mărfurilor la intrarea în patrimoniu se va face la două categorii de costuri:

a) costuri efective :

 de achiziţie ( pentru stocurile cumpărate)

 de producţie (pentru stocurile fabricate)

b) preţuri standard: stabilindu-se un preţ fix de achiziţie sau de producţie; separat se înregistrează diferenţele dintre acestea şi costul efectiv, abateri favorabile sau nefavorabile care se vor repartiza cu ajutorul unui coeficient de repartizare asupra stocurilor ieşite.

Evaluarea mărfurilor se poate efectua astfel:

 La cost de achiziţie efectiv (numai la depozite) cuprinde, pe lângă preţul de cumpărare, şi alte cheltuieli, cum ar fi : cheltuieli de transport, taxe vamale, comisioane, cheltuieli de desfacere, prime de asigurare etc.

 La preţ de vânzare cu ridicata (numai la depozite) format din costul de achizitie + adaosul comercial practicat la depozit (calculat ca % din costul de achizitie), stabilit în funcţie de nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul respectiv de mărfuri;

 La preţ de vânzare cu amănuntul (obligatoriu la magazine) format din costul de achizitie + adaosul comercial (calculat ca % la costul de achizitie ) + TVA neexigibilă (calculată 19% la suma primelor două elemente).