Contabilitatea Mărfurilor și Ambalajelor

INTRODUCERE

Mediul economic, financiar, social şi natural în care activează entităţile economice, devine tot mai complex, incert şi generator de riscuri.

Asemenea evoluţii se produc pe fondul unor deplasări importante în activitatea economică: transformarea cunoştinţelor într-o resursă deosebită de care depinde obţinerea avantajului competitiv.

Într-o economie de piaţă, entitatea economică trebuie privită ca un sistem care există şi funcţionează prin relaţiile sale cu terţii (investitori, creditori, buget, furnizori etc.), relaţii ce se concretizează prin fluxuri patrimoniale.

În activitatea de comerţ, dimensionarea optimă a stocurilor de mărfuri constituie condiţia esenţială a maximizării efectelor economice.

Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări

ritmice şi cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul

de producţie, sau a stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în

activitatea de desfacere a mărfurilor. Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat

de faptul că acestea asigură certitudine, siguranţă şi garanţie în alimentarea

continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia. Altfel spus,

procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu cel al

producţiei, iar stocul reprezintă acel „tampon inevitabil” care asigură sincronizarea

cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.

Subiectul de studiu îl constituie contabilitatea mărfurilor şi ambalajelor, structurat pe patru capitole în care mi-am propus să realizez atât o abordare conceptuală a stocurilor de mărfuri şi ambalaje, cât şi o abordare aplicativă privind contabilizarea acestora.

În primul capitol intitulat Activele circulante în cadrul bilanţului funcţional, prezint rolul activelor circulante în cadrul ciclului de exploatare al entităţii economice.

În cel de-al doilea capitol, structurat pe opt subcapitole, abordez din punct de vedere teoretic contabilitatea stocurilor. În acest demers am considerat necesară prezentarea cadrului teoretic cu referire la generalităţi privind stocurile, recunoaşterea, clasificarea şi regulile generale de evaluare a acestora.

Al treilea capitol prezintă contabilitatea mărfurilor şi a ambalajelor din punct de vedere al conturilor utilizate pentru evidenţierea acestora în contabilitate, metodele de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi anume metoda inventarului permanent şi cea a inventarului intermitent, aspecte contabile ale ambalajelor conforme cu legislaţia în vigoare, fiind prezentate exemple de înregistrări contabile specifice acestora.

Ultimul capitol expune studiul de caz privind contabilitatea mărfurilor şi ambalajelor la S.C în perioada 2006-2008, în care urmăresc să prezint conducerea evidenţei contabile în ceea ce priveşte stocurile de mărfuri şi ambalaje la această entitate economică.

La finalul lucrării sunt prezentate concluziile referitoare la tema abordată şi diverse propuneri ce vizează obţinerea din partea entităţii economice a unor rezultate superioare.

CAPITOLUL 1

ACTIVELE CIRCULANTE ÎN CADRUL

BILANŢULUI FUNCŢIONAL

Bilanţul funcţional este instrumentul de analiză, pe baza posturilor din bilanţ, a principalelor funcţii ale întreprinderii, funcţiile de investiţii, de exploatare şi de trezorerie în activ şi funcţia de finanţare în pasiv.

Dacă analiza financiară pe baza bilanţului patrimonial poate fi considerată ca având un caracter static, care nu permite evidenţierea legăturilor semnificative dintre resurse şi nevoi, concepţia funcţională a bilanţului răspunde exigenţelor unei analize dinamice, deoarece se bazează pe ipoteza continuităţii activităţii.

Abordarea de tip funcţional presupune tratarea bilanţului contabil prezentat de întreprindere, prin regruparea funcţiilor acesteia. Potrivit acestei concepţii, activitatea unei întreprinderi este analizată pe cicluri de operaţiuni, luând în considerare rolul fiecărui ciclu în funcţionarea acesteia.

Teoria bilanţului funcţional consideră bilanţul ca fiind ansamblu de stocuri de utilizări şi stocuri de resurse. Această concepţie permite investigarea activităţii pe cicluri de operaţii, luând în considerare rolul fiecăruia în funcţionarea întreprinderii. Elementele patrimoniale sunt evaluate la preţurile de achiziţie, neluându-se în considerare valoarea lor reală.

Analiza funcţională a bilanţului permite investigarea activităţii întreprinderii, pe cicluri de operaţiuni şi urmăreşte evidenţierea modalităţilor de finanţare a întreprinderii în vederea orientării acesteia în direcţia unei structuri optime de finanţare, reflectată prin evoluţia trezoreriei nete. Conform concepţiei funcţionale întreprinderea este o entitate economică şi financiară care îndeplineşte anumite funcţii: de producţie sau exploatare, de repartiţie, de investire sau dezinvestire, de finanţare.