Contabilitatea materiilor prime, materialelor, produselor si productiei in curs

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Contabilitatea materiilor prime, materialelor, produselor si productiei in curs.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 64 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: ELENA HLACIUC

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

1. STOCURI
1.1. STOCURI .NOŢIUNE. CLASIFICARE.
( IAS 2 :STOCURI )
2. CONTABILIZAREA STOCURILOR
2.1. DOCUMENTE PRIVIND STOCURILE
2.2. CONTABILITATEA ANALITICA A STOCURILOR
2.3. CONTABILITATEA SINTETICA A STOCURILOR
2.3.1. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR
2.3.2. CONTABILITATEA MATERIILOR AFLATE LA TERŢI
2.3.3. CONTABILITATEA PRODUCŢIEI
2.3.4. CONTABILITATEA CIRCULAŢIEI MǍRFURILOR
3. STUDIU DE CAZ
4. CONCLUZII
5. BIBLIOGRAFIE

Extras din document

ARGUMENT

La baza succesului unei întreprinderi stă o bună desfăşurare a procesului tehnologic, care se poate realiza cu ajutorul unei tehnologii performante, o politică a firmei inovatoare, mereu deschisă spre noutate, care să ştie să utilizeze profitabil resursele de care dispune.

Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă acele valori economice care intervin în ciclul de exploatare al unităţii patrimoniale pentru a fi consumate în primele faze de fabricaţie ca materii prime şi materiale consumabile, pentru a fi vândute în situaţia în care acestea apar ca produse finite sau mărfuri, producţie în curs de execuţie, daca au calitatea de producţie neterminată.

În categoria stocurilor se cuprind bunurile şi serviciile care, de regulă se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului.

Categoria economică „stocuri” deţine o importanţă covârşitoare în cadrul unei firme deoarece acestea stau la baza obiectului de activitate a firmei.

1. STOCURI

1.1. STOCURI . NOŢIUNE. CLASIFICARE.

1.1.1. Structura stocurilor -interpretări doctrinare şi reglementare

În economie în general, noţiunea de „stoc” are două sfere de cuprindere, şi anume: 1) în sens general, stocul reprezintă cantitatea de active materiale şi financiare existente la un moment dat într-o unitate patrimonială şi 2) în sens restrâns, stocul reprezintă un ansamblu de materii prime, materiale etc. destinate producţiei, respectiv de semifabricate, produse finite, mărfuri etc. destinate vânzării.

În contabilitate, stocurile sunt tratate în sens restrâns, drept componente ale activelor circulante aflate „într-o continuă mişcare, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materii prime, producţie în curs, produse finite, bani)”.

Reglementar, stocurile sunt active circulante:

a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfaşurării normale a activităţii;

b) în curs de producţie, în vederea vânzării în aceleaşi condiţii ca mai sus; sau

c) sub forma de materii prime, materiale şi alte materiale consumabile, ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

În categoria stocurilor se includ:

-(a) mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

-(b) materiile prime, care participa direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

-(c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile) care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

-(d) materialele de natura obiectelor de inventar;

-(e) produsele, respectiv:

- semifabricate, prin care se înţeleg produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unitaţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;

- rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;

Fisiere in arhiva (1):

  • Contabilitatea Materiilor Prime, Materialelor, Produselor si Productiei in Curs.doc

Alte informatii

facultatea de stiinte economice si administratie publica , universitatea Stefan cel Mare , Suceava