Contabilitatea Mijloacelor Bănești

Banii, fiind o denumire generica pentru toate tipurile de monede si de semne de valoare, reprezinta un instrument social, o forma particulara imediat mobilizabila a avutiei sociale; o întruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al tarii emitente.

„Banii reprezinta o creanta admisibila, emisa arbitrar si artificial, a carei functie este aceea de a putea fi schimbata direct pe o anumita cantitate de bunuri si servicii pâna la momentul când este distrusa” J.Ribound.

Banii reprezinta un acord, o conventie sociala prin care se convine asupra instrumentelor general acceptate, de mijlocire a shimburilor si de stingere a datoriilor persoanelor fizice si juridice.

Banii se caracterizeaza prin câteva trasaturi generale, ei fiind: un dat social acceptat de generatii; dependenti de functiile sociale îndeplinite, functii fara legatura cu corpul material al instrumentului; un instrument de facilitare a schimburilor; ei exprima unitatea indestructibila a functiei de masurare a activitatilor si a celei de mijlocire a schimburilor. „Money is power” – banii sunt putere. Ei „au însusirea de a cumpara orice. Universabilitatea acestei însusiri este puterea absoluta a esentei lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici” K.Marx. aceasta idee a lasat urme adânci pâna azi în expresii ca: „puterea bogatilor”, „dominatia banilor”, „suveranitatea dolarului”.

Dupa clasici, însa, banii sunt o marfa speciala desprinsa din lumea celorlalte marfuri. J.S.Mill era chiar de parerea ca: „nu-i nimic mai putin important ca banii”. A. Smith compara banii cu „o sosea care, desi serveste circulatia si transportul la târg a tuturor grânelor si nutretului dintr-o tara, totusi ea însasi nu produce nici macar o singura claie de cereale sau de fân”1.

Pentru o întreaga perioada istorica, piesa rotunda de metal, aur sau argint, emisa de autoritatea statului pe baza de monopol (drept regalian), în aplicarea normelor legale care, constituie în ansamblu sistemul monetar, a dominat sfera circulatiei, fiind primita în plata de cele mai multe ori nu numai în tara emitenta, dar si în oricare alta tara.

La continuarea evolutiei istorice, perioada banilor cu valoarea proprie deplina a facut loc perioadei în care acestea si-au pierdut tot mai mult din valoarea intriseca pâna la disparitia ei, banii, ajungând un sistem al valorii, bancnota convertibila în aur la cerere, biletul de banca sau banii de hârtie emisi de stat, fara drept la convertibilitate.

Calatorind la sfârsitul sec. XIII în China, vestitul calator Marco Polo le marturiseste europenilor despre posibilitatea confectionarii banilor din hârtie. Europenii l-au crezut doar 350 de ani mai târziu. Astfel încât la sfârsitul anilor sec. XX, datorita inflatiei (atunci când în circulatie se afla o masa de bani fara valoare proprie, excesiva comparativ cu nevoile circulatiei, banii se depreciaza în raport cu aurul si celelalte marfuri), în Germania banii devenind jucaria preferata a copiilor, iar la noi – treptat pentru tualetele orasanesti.

Unii economisti considera ca banii de hârtie nu pot îndeplini functia de masura a valorii întrucât ei însisi nu au valoare. De exemplu, D. Ricardo sustine ca masurarea invariabila a valorii trebuie de realizata print-o marfa care sa aiba ea însasi valoare. Potrivit convingerilor clasicilor, moneda trebuie sa fie stabila. Acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul unui sistem bazat pe banii de aur si argint. De notat ca aplicarea acestei idei în viata avea sa asigure o stabilitate monetara îndelungata si deosebit de favorabila pentru dezvoltarea economica. În anul 1526 N. Copernic a formulat legea rotatiei banesti, conform careia: banii prosti elimina din circulatie banii buni. Istoria multiseculara a banilor ne confirma totalmente afirmatia: hârtia a eliminat aurul. Banii de la sfârsitul sec. X reprezentau aur si argint. Banii sec. XXI – hârtie intens colorata sau numeroase înscrieri în calculatoarele bancilor.