Contabilitatea operațiilor de franciză

1. Ce este franciza?

În esenţă franciza este un sistem de marketing şi de distribuţie care se bazează pe relaţiile dintre două părţi independente din punct de vedere legal, proprietarul francizei (proprietarul mărcii fabricii, al mărcii serviciilor şi/sau al mărcii produsului) şi concesionarul francizei.

În forma sa cea mai simplă, franciza este o licenţă care îi permite concesionarului să comercializeze un produs sau un serviciu, folosind marca produsului sau marca fabricii proprietarului.

2. Elementele definitorii ale francizei

1. marcă de fabrică sau o marcă de produse folosită de două părţi independente:

• Proprietarul – în mod normal o companie care doreşte să se extindă prin intermediul altora care se folosesc de marca sa de fabrică, de marca sa de produs sau de metoda sa de afaceri;

• Unul sau mai mulţi concesionari – antreprenori sau societăţi comerciale care, în schimbul unor taxe corespunzătoare, urmăresc atingerea unor scopuri comerciale, folosindu-se de marca de fabrică sau de marca de produs a proprietarului, şi care acceptă metoda acestuia de a face afaceri.

2. un set de condiţii pentru franciză sau un sistem de franciză, adică “regulile jocului” stabilite de proprietar:

• pentru a asigura compatibilitatea calităţii bunurilor, a serviciilor şi a activităţilor tuturor părţilor, proprietarul şi concesionarul încheie un contract de franciză impunându-se diverse condiţii ambelor părţi, inclusiv acceptarea de către concesionar a condiţiilor incluse în manualul de funcţionare.

3. o combinaţie specifică de elemente caracteristice societăţilor comerciale:

a. o reţea de centre de francize;

b. un sistem de distribuţie eficient condus de proprietar care să ducă la economii de scară, în folosul ambelor părţi;

c. alte tipuri de sprijin pentru realizarea activităţilor oferite de proprietar concesionarului;

d. accesul mai uşor al concesionarului la surse de finanţare.

3. Avantajele şi dezavantajele francizei

Pentru proprietar

Avantaje

• Franciza îi permite proprietarului produsului sau al serviciului să se extindă rapid cu un cost relativ scăzut. Fiecare concesionar asigură capitalul circulant şi venitul suplimentar pentru sistemul condus de proprietar;

• În cazul proprietarului, riscurile sunt disipate într-o măsură mai mare, spre deosebire de alte metode de extindere rapidă;

• În unele zone ale lumii, franciza oferă o cale acceptabilă din punct de vedere politic de pătrundere pe pieţe care altfel ar rămâne închise.

Dezavantaje

• În funcţie de conţinutul contractului de franciză şi de locul în care se află concesionarul, capacitatea de control a proprietarului asupra sistemului său de marketing se poate dilua. S-ar putea ca proprietarului să-i fie greu să asigure calitatea şi eficienţa;

• În unele cazuri, profitul pe unitatea de afaceri obţinut de proprietar ar putea să fie mai mic decât în cazul unităţilor proprii. Se pune problema dacă profiturile mici de la mai multe unităţi măresc sau diminuează profiturile totale.

Pentru concesionar

Avantaje

• Ca om de afaceri, concesionarul se bucură de un anume grad de independenţă. El îşi conduce propria structură, deseori cu cheltuieli mai mici decât în celelalte cazuri;

• El vinde un produs sau serviciu verificat – de obicei, unul foarte cunoscut. Se bucură din partea clientului, de avantajele bunului vândut cu anticipaţie;

• El obţine din partea proprietarului: un set verificat de proceduri de exploatare, diverse forme de asistenţă pentru exploatare (incluzând: pregătire extensivă, supraveghere curentă şi sprijin managerial, reclamă la nivel naţional şi regional, acces la sursele de aprovizionare în vrac);

• El are mai puţine probleme cu partea financiară. În ţările cu experienţă în domeniul francizei, bancherii şi celelalte surse de capital ştiu că rata de eşec a concesionarilor este mai mică decât în cazul altor oameni de afaceri.