Contabilitatea Operațiunilor prin Casă

ASPECTE PRIVIND ISTORIA BANILOR SI A CIRCULATIEI

MONETARE PE TERITORIUL ROMÂNIEIaPrimele forme de schimb monetar pe actualul teritoriu al tarii noastre apar la sfârsitul epocii bronzului. Drahma de la Istros (cca. 480 î.Hr.) este cea mai veche emisiune monetara din spatiul românesc.

Sistemul monetar geto-dac apare prin imitarea combinata a diferitelor tipuri de monede grecesti de mare circulatie. Primele monede geto-dacice sunt datate în jurul anului 300 î.Hr., iar sfârsitul monetariei dacice este plasat în sec. I î.Hr.

În sec. al II lea î.Hr. în Dacia a patruns masiv denarul republican roman, fapt ilustrat de marele numar de tezaure descoperite. Dupa cucerirea Daciei, denarul imperial roman este moneda oficiala în noua provincie.

În Evul Mediu moneda bizantina preia functia de instrument de schimb în tinuturile românesti, rol îndeplinit pâna în secolul al-XIV-lea.

În sec. al-XVII-lea circulatia monetara in Tarile Române a fost dominata de talerul-leu al Tarilor de Jos, moneda care patrunde rapid si adânc în economia Principatelor, dar si în mentalitatea colectiva. La sfarsitul secolului al-XVII-lea, dupa disparitia lui din circulatie, talerul-leu a devenit moneda de calcul. Denumirea s-a încetatenit într-atât încât la 1867 a devenit unitatea monetara a Principatelor Unite (Tara Româneasca si Moldova).

La 22 aprilie 1867 a fost adoptata Legea pentru înfiintarea unui sistem monetar si pentru fabricarea monedei nationale. Leul a devenit moneda nationala, fiind împartit în 100 de bani. La început s-au emis numai monede de arama, cu valoare nominala de 1,2,5 si 10 bani.

La 3 martie 1870, o data cu înfiintarea Monetariei Statului au fost prezentate publicului monedele omagiale de 20 de lei din aur si de 1 leu din argint. Acestea au fost primele monede pe care apare denumirea leu.

Declansarea razboiului de independenta a condus la o criza de numerar, solutionata prin emiterea de bilete ipotecare. Aceste bilete sunt considerate primele bancnote românesti. aaaaCONTABILITATEA TREZORERIEIa2.1.Definirea trezorerieiaProductia de marfuri, mai ales în economia de piata moderna, necesita în mod obiectiv si alte valori similare fara de care activitatile nu s-ar desfasura normal.

Importanta banilor deriva din functiile lor, care în esenta se pot rezuma la urmatoarele: mijloc de masurare a valorii bunurilor materiale si serviciilor, care fac parte din patrimoniul unitatilor economico ¬ sociale, inclusiv a bogatiei nationale (bogatii ale solului si subsolului ), functie care se realizeaza prin etalonul preturilor; mijloc de circulatie a marfurilor, banii permitând cu usurinta sa se faca evaluarea bunurilor, care se vând si se cumpara; mijloc de decontare, respectiv de încasare a creantelor si de plata a datoriilor în relatiile dintre diferiti agenti economici (furnizori si clienti), alti debitori si creditori, cu statutul si bancile, cu proprietarii si salariatii; mijloc de tezaurizare, functie a banilor prin care agentii economici, populatia si chiar statul acumuleaza sume banesti, în vederea realizarii unor investitii în viitor, sau pentru obtinerea de venituri din dividende si dobânzi; functie de bani universali este utilizata pentru evaluarea si decontare bunurilor, creantelor si datoriilor în relatiile internationale, inclusiv pentru comparatii privind indicatorii sintetici mondiali cum sunt: produsul social intern brut, venitul national, nivelul de trai.

Definirea trezoreriei s-a facut în diferite moduri de catre diferiti specialisti. În general, conceptia globala a trezoreriei în diferite tari consta în aceea ca ea cuprinde totalitatea mijloacelor banesti si a altor valori financiare (care se pot utiliza la plati), a activelor ce se pot încasa pe termen scurt (clienti, titluri de plasament), a creditelor care se pot obtine si care pot servi la achitarea tuturor datoriilor la termen. Deci trezoreria generala sau globala a întreprinderii contine elemente aratate anterior pentru activitatile curente de exploatare, cât si cele pentru investitii, activitati financiare si respectiv exceptionale. Într-o definitie mai restrânsa, trezoreria cuprinde numai elemente aratate anterior care se refera la activitatile curente de exploatare si financiare. În toate cazurile avem de a face cu o trezorerie bruta, luând în comparatie disponibilitatile cu datoriile, sau una neta, considerând numai soldul acestora.

Organizatia profesionala a expertilor contabili si contabililor autorizati din Franta (OECCA) cuprinde în trezorerie, pe lânga disponibilitatile banesti si titlurile de plasament, efectele comerciale scontate neajunse la scadenta. Planul Contabil General Francez defineste trezoreria ca una neta, respectiv ca diferenta între disponibilitatile si datoriile pe termen scurt, inclusiv creditele obtinute.