Contabilitatea Salariilor la SC Lukoil SA

CAPITOLUL I

FORTA DE MUNCA- ASPECTE JURIDICE,

CONTABILE SI FISCALE

1.1. Forta de munca- importanta, salariul nominal, salariul real.

1.2. Rolul relatiilor cu personalul si structura drepturilor si datoriilor sale.

1.3. Cadrul legal privind salariile, retinerile din salarii si contributiile societatii.

1.4. Venitul global si reglementarea lui.

1.1 Forta de munca- importanta, salariul nominal, salariul real.

Factorul de munca reprezinta un element in procesul de creare a bogatiei.

Munca este o activitate specific umana, fizica si/sau intelectuala prin care oamenii isi folosesc aptitudinile, cunostintele si experienta, ajutandu-se, in acest scop, de instrumentele corespunzatoare, mobilul ei fiind asigurarea bunurilor necesare satisfacerii trebuintelor lor imediate si de perspectiva.

Munca este un factor activ si determinant al productiei, ce antreneaza ceilalti factori in vederea obtinerii de bunuri si servicii.

Munca este un factor primar, originar, de productie. O asemenea afirmatie este valabila doar pentru munca simpla, pentru cea complexa fiind un factor derivat, respectiv un veritabil capital uman.

Premisa general a factorului de munca este populatia, ca o conditie indispensabila a existentei societatii insasi, si al carui rol ecomonic se concretizeaza in aceea ca este suport al factorului primordial de productie, ea reprezinta destinatarul si consumatorul virtual al rezultatelor oricarei activitati economice.

Salariul a fost initial folosit pentru a desemna suma de bani pe care o primeau soldatii romani pentru a-si cumpara sarea (salarium), ulterior a primit sensul de venit al unei persoane care munceste pentru altcineva, fata de care este dependenta juridic sau economic. In concluzie salariul este definit de catre H. Guitton "venitul ce remunereaza, proportional cu timpul lucrat sau cu sarcina exercitata, persoana care este legata de utilizator (patron) de munca printr-un contract de inchiriere a serviciilor".

Clasicii economiei politice considerau salariul un venit ce recompenseaza munca, marimea acestuia osciland in jurul nivelului natural. Substanta salariului si marimea lui erau explicate prin ceea ce economistii clasici au numit teoria formarii resurselor de munca. In asemenea optica, salariul este definit ca suma de bani prin care se asigura strictul necesar pentru initierea salariului si a familiei sale. Referindu-se la aceasta problema, F. Lassalle remarca: "salariul mediu nu depaseste intretinerea muncitorului si reproducerea speciei".

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, stiinta economica in ansamblul ei s-a rupt de analiza clasica a salariului. Aceasta s-a concretizat in doua directii: revolutia marginalista; dezvoltarea teoriei marxiste. In conceptie marxista, salariul este forma principala a produsului necesar, respectiv forma transformata a valorii fortei de munca. Determinarea salariului rezulta din confruntarea dintre clasa muncitoare si clasa capitalistilor, aceasta din urma insusindu-si plusvaloarea.

Economisti neoclasici au sustinut si au cautat sa demonstreze ca natura salariului tine de modul de confruntare dintre cele doua forte ale pietei muncii: cererea si oferta de munca. Fie ca reprezinta costul mijloacelor de subzistenta, fie ca reprezinta eficienta capitalului uman sau productivitatea muncii, salariul exprima unitatea dintre fortele concurentiale ale pietei Aceasta este o teorie dualista, dar centrata doar pe piata, salariul fiind mai ales un pret.