Contabilitatea și fiscalitatea amortizării imobilizărilor corporale

CAPITOLUL 1

ELEMENTE INTRODUCTIVE

1.1 Scurt istoric al contabilității

Apariția și evoluția contabilității, ca știință, domeniu al practicii, sistem de informare sau limbaj de comunicare în lumea afacerilor, este strâns legată de dezvoltarea omenirii în general și de progresul economico-social în special.

Contabiliatea are o istorie multiseculară, fiind considerată de marele poet Goethe ,,una dintre cele mai sublime creații ale spiritului omenesc, pe care fiecare bun gospdar ar trebui s-o folosească în gospodăria sa’’.

Domeniul de investigare al contabilității este deosebit de complex, fiind concretizat în obținerea de informații cu privire la utilități (valori de întrebuințare), resurse, evenimente și tranzacțiilor ce au avut loc în decursul unei perioade determinate.

Evoluția contabilității, a cunoscut,o linie acsendentă, trecând succesiv, de la simplu la complex, de la forme rudimentare la forme superioare delimitându-și astfel obiectul de studiu și metoda de cercetare față de celelalte științe ale omenirii.

Primele forme ale contabilității se confundă cu aparița colectivitățiilor umane, cu începuturile activității economice, când schimbările și tranzacțiile au cunoscut o asemenea amploare încât nu mai puteau fi memorate, necesitând consemnarea lor prin crestături pe pereții grotelor, pe oase sau piei de animale, pe copaci, pe tăblițe de lut, pe papirus sau alți suporți materiali.

Tehnica contabilă a cunoscut evoluții continue, de la simple însemnări s-a trecut la contabilitatea memorială, apoi la contabilitatea în partidă simplă și apoi la cea în pardită dublă.

Contabilitatea în partidă simplă se limita numai la înregistrarea raporturilor cu terțe persoane, cu referire la o anumită componentă de avere fără a avea un corespondent în alt element, care să arate originea sau proveniența. Astăzi contabilitatea în partidă simplă reflectă în principal încasările și plățile generate de tranzacțiile dintre agenții economici.

Contabilitatea în partidă dublă trateză simultan averea întreprinderii din două puncte de vedere:

-al existenței reale, ca valori de întrebuințare (utilități);

-al proprietății, provenienței, originii sau sursei (resurse);

Aceasta se realizează prin participarea a doi factori:

-contabilul - care ține evidența creanțelor, datoriilor și a rezultatelor actelor de comerț;

-casierul - care urmărește evoluția fluxurilor monetare ( încasări și plăți )

Cu toate că istoria menționează mai mulți gânditori care au contribuit la perfecționarea științei contabilității, considerăm ca părinte al contabilității, pe italianul Luca Paciolo. În anul 1494, Luca Paciolo, matematician renumit și prieten al lui Leonardo da Vinci, a publicat la Veneția (Italia) enciclopedia matematică: Summa di arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita.

În secțiunea X, capitolul IX al acestei lucrări, intitulat ,, Tractatus de computis et scripturis ’’ ( Tratat despre conturi și înregistrări ), Paciolo reprezintă principile fundamentale ale contabilității în pardidă dublă. Luca Paciolo prin lucrarea elaborată, a preluat și descris metodele ținerii registrelor și a socotelilor de le negustorii venețieni încercând și o primă definiție a contabilității ,, tot ceea ce după părerea negustorului îi aparține pe lume, precum și toate afacerile mari și mărunte în ordinea în care au avut loc’’.

Problemele abordate în tratatul de contabilitate al lui Luca Paciolo, au stat la baza lucrărilor de contabilitate ale autorilor din diferite țări ale Europei ( Italia, Franța, Anglia, Germania ).

În România apare în anul 1837, la Brașov, prima lucrare care tratează elementele și principiile contabilității în partidă dublă, ,, Pravila Komerțială’’, avându-l ca autor pe Emanoil Ion Nechifor. În anul 1873, apare la Iași, primul curs de contabilitate, intitulat ,, Curs de contabilitate în partidă dublă ’’, autorul fiind profesorul Theodor Ștefănescu. Tot la Iași, în anul 1901, apare lucrarea profesorului Constantin Petrescu intitulată ,, Contabilitate și administrație ’’. Câțiva ani mai târziu, la Brașov apare lucrarea porfesorului I.C.Panțu ,, Știința conturilor sau contabilitatea în partidă dublă’’, iar la Sibiu, lucrarea, ,, Studii de contabilitate ’’, a profesorului I.Lepădatu. Aceste lucrări de contabilitate cu caracter științific s-au constituit sub influeța occidentală, respectiv din literatura franceză, italiană și germană.

Un aport deosebit la dezvoltarea științei contabile, prin lucrările publicate, au avut-o profesorii: Spiridon Iacobescu, Ștefan Dumitrescu, Al. Sorescu, C.G.Dumitrescu, V.M.Ioachim, Dumitru Voina, Ion Evian, etc.

În perioada socialistă, s-a utilizat un sistem contabil monist, bazat pe contabilitatea de trezorerie.

După anul 1990, reforma economică a impus și reforma sistemului de contabilitate. Primul pas făcut în acest sens, a fost adoptarea Legii contabilității nr. 82/1991, care apus bazele introducerii unui nou sistem de contabilitate specific economiei de piață, capabil să acopere paleta de tranzacții și evenimente generate de acest sistem economic. Astfel începând cu anul 1994, s-a implicat un nou sistem contabil pentru agenții economici, iar începând u anul 1998, s-a introdus noul sistem contabil pentru societățiile bancare. Din anul 1999, s-a introdus un nou sistem contabil, pentru societățiile fără scop patrimonial. Toate aceste sisteme noi, sunt sisteme contabile dualiste, fiindu-le specifică contabilitatea de angajamente.

Rolul și importanța contabilității și a profesiei contabile, sunt recunoscute pe plan internațional, prin înființarea în anul 1973, a Comitetului pentru Standardele Internaționale de Contabilitate ( Internatoinal Accuorting Standarts Committee - IASC ), iar în anul 1977, a Federației Internaționale a Experților Contabili ( International Federal of Accountans - IFAC ).

În vederea armonizării contabilității din România cu Directiva a IV- a a Uniunii Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, în ultimii ani, pe lângă Legea contabilității nr.82/1991, modificată și republicată au adus schimbări semnificative dar și obiective noi privind contabilitatea mileniului trei două reglementări considerate adevărate standarde naționale.

-Ordinul Ministerului Finanțelor Publice ( OMFP ) nr.94/2001, prin care a fost aprobate Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate; obligatorii pentru întreprinderile care depășesc anumite limite ale cifrei de afaceri; total active și număr mediu de salariți;

-Ordinul M.F.P nr. 306/2002 prin care s-au aprobat Reglementăriile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aplicabile persoanelor juridice care îndeplinesc cel puțin două dintre criteriile de mărime, prezentate anterior.

Domeniul larg de investigare al contabilității, concretizat în obținerea de informații cu privire la: administrarea patrimoniului ( averii ) și relațiile între unitate și sistemele exterioare acesteia, nu are corespondent în altă disciplină științifică. Prin intermediul contabilității se realizează caracterizarea în etalon monetar ( bănesc ) a patrimoniului și a rezultatelor financiare ale activității desfășurate în decursul unei perioade determinate.

În decursul evoluției sale, contabilitatea a fost considerată: artă, știință și tehnică de gestiune.

Cei care au considerat contabilitatea ca o ,, artă ’’ , au pornit de la premisa potrivit căreia, aceasta nu ar avea la bază norme și principii care să facă posibilă folosirea ei de câtre oricine, motiv pentru care numai persoane înzestrate cu anumite însușiri pot realiza reprezentarea activității economice, cu ajutorul unor procedee cum sunt: documentarea, evaluarea, inventarierea, contul, bilanțul, balanța de verificare.

Alții au considerat contabilitatea, ,,știința conturilor’’ întrucât ne învață cum să stabilim conturile și cum să le organizăm, pentru încheierea socotelilor unei întreprinderi. Literatua de specialitate, atribuie contabilității calitatea de știință socială de gestiune deoarece are rolul de a consemna activități și fapte social-economice, legate de gestiunea averii și a afacerilor, furnizând informații unei sfere largi de utilizatori inluențând comportamentul acestora, determinând schimbări sociale și economice.