Contabilitatea și gestiunea imobilizărilor și a stocurilor. evaluare, recunoaștere și tratamente contabile

PARTEA I - Cadrul conceptual legislativ de raportare finaciara asociat stocurilor

Cap I - - Istoric privind evolutia raportarii stocurilor

Standardele Internationale de Raportare Finaciara ( cunoscut sub acronimul IFRS provenit de la denumirea in limba engleza International Financial Reporting Standards ) reprezinta un set de standarde contabile. In prezent ele suntr emise de International Accounting Standards Boards ( IASB ). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internationale de Contabilitate ( IAS).

IAS au fost emise intre 1973 si 2001 de catre consiliul International Accounting Standards Comimitee ( IASC ) In aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS , ulterior continuand dezvoltarea lor. Noile standarde poarta insa denumirea de IFRS.

Structura IASC cuprinde doua organisme permanente: Consiliul si Grupul consultativ. Consiliul este organismul care orienteaza activitatea IASC. Acesta defineste programul organismului international de normalizare contabila, constituie grupuri de lucru insarcinate cu elaborarea unor proiecte de norme si se pronunta in legatura cu adoptarea acestora. La lucrarile Consiliului participa ca observatori reprezentanti ai Comisiei Europene, FASB, IOSCO si reprezentantii Chinei. Grupul consultativ8 indruma Consiliul cu privire la toate aspectele tehnice aparute in legatura cu proiectele IASC, stabileste programul si strategia de lucru. Are un rol important in procesul de elaborare a normelor contabile si in acceptarea acestora de catre comunitatea internationala.

Primele norme contabile emise de IASC contineau practic un inventar al practicilor contabile cunoscute de lumea occidentala, fiind eliminate doar acele politici contabile care erau considerate prea deviante de la linia generala. Aceasta abordare initiala a organismului international a determinat o crestere a popularitatii IAS deoarece fiecare parte interesata putea sa gaseasca in cuprinsul normelor varianta convenabila. In timp insa, aceasta stare de fapt a condus la o lipsa de credibilitate a normelor internationale. Comparabilitatea situatiilor financiare intocmite dupa IAS era serios pusa sub semnul intrebarii. A aparut astfel necesitatea de a retine, dintre solutiile posibile, una sau cel mult doua variante, sub forma unui tratament de baza si a unui tratament alternativ permis. Activitatea IASB din ultima perioada a tinut cont de acest deziderat. Succesul activitatii organismului international de normalizare este foarte

important deoarece armonizarea contabila internationala are un impact major asupra preparatorilor de conturi si implicit asupra utilizatorilor situatiilor financiare.

Armonizarea creeaza posibilitatea investitorilor si analistilor financiari sa inteleaga situatiile financiare ale societatilor straine pentru a putea lua mai usor deciziile de investire. Utilizarea la nivel global a aceluiasi set de norme contabile faciliteaza circulatia fluxurilor financiare la nivel international. In acelasi timp, societatile multinationale isi vor reduce costurile de intocmire a situatiilor financiare cind vor cauta resurse financiare pe pietele internatioanle de capital. Costurile cu normalizarea vor fi si ele diminuate sau chiar eliminate, mai ales in tarile in care nu exista inca norme adecvate in domeniul contabilitatii si auditului finaciar.

Desi in prezent nu se mai emit stardarde IAS, cele deja existente sunt in continuare in vigoare pana la inlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.

In cadrul reformei contabile din tara noastra – care se afla inca in curs de desfasurare – contabilitatea finaciara trateaza complet si sistematic viata contabila a intreprinderii, intreaga problematica teoretico-metodologica a celui mai important circuit, cel al contabilitatii financiare ( generale). Prin aceasta se asigura urmarirea, controlul si prezentarea fidela a patrimoniului , situatiei si rezultatelor financiare, precum si elaborarea documentelor de sinteza a le intreprinderii, potrivit standardelor si normelor contabile internationale in conditiile cerute de economia de piata.

Conform OMFP 1752/2005 subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, precum şi sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene.

Tot in OMFP 1752/2005 este specificat ca persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite în continuare criterii de mărime:

- total active: 3.650.000 euro;

- cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;

- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50

întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

- bilanţ;

- cont de profit şi pierdere;

- situaţia modificărilor capitalului propriu;

- situaţia fluxurilor de trezorerie;

- note explicative la situaţiile financiare anuale.

(2) Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

- bilanţ prescurtat;

- cont de profit şi pierdere;

- note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.

IAS 2 – STOCURI

Obiectivul IAS 2 este stabilirea şi tratarea la maxim de acurateţe a tuturor stocurilor care sunt active. In acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric şi valoarea netă realizabilă, problema fundamentală fiind legată de calcularea costului stocurilor, care vor trebui recunoscute ca active şi reportate până când veniturile aferente sunt recunoscute(conceptul conectării veniturilor cu cheltuielile).