Contabilitatea și tehnologiile informaționale

CAPITOLUL 1.

SISTEMUL INFORMAŢIONAL CONTABIL

AL ÎNTREPRINDERII MODERNE

Întreprinderea modernă şi sistemul său informaţional contabil constituie subiecte care sunt dezbătute deosebit de aprins în literatura de specialitate actuală, ca urmare a faptului că există două direcţii opuse de acţiune, şi anume: dorinţa întreprinderii de a se ralia curentului globalizării informaţionale pe de o parte, iar pe alta, cerinţele restrictive impuse de ştiinţa şi practica contabilă în domeniu.

Aparent, se poate crede că multe din sarcinile şi funcţiile contabilităţii clasice au fost transferate sistemului informatic, ajungându-se în final la un aşa-numit sistem informaţional contabil modern.

Totuşi, abia acum se poate face o deosebire clară între partea de tehnică contabilă şi cea de ştiinţă a contabilităţii, datorită întreprinderii sistemului informatic între acestea. De asemenea, acum se pot lăsa pe seama calculatorului toate aspectele ce fac din contabilitate o tehnicş, prin dezvoltarea unor programe informatice care să cuprindă toate regulile, procedurile, metodologiile şi tehnicile necesare obţinerii conturilor anuale şi a informaţiilor financiar-economice despre o entitate economică, pentru ca un grup restrâns de persoane să se poată ocupa de latura ştiinţifica a acesteia.

1.1. Întreprinderea moderna şi tehnologiile informaţionale

În contextul evoluţiilor tehnologice analizate anterior, întreprinderea, verigă de baza în lanţul valoric, trebuie să-şi desfăşoare activitatea astfel încât să-şi atingă obiectivele şi să obţină şi profit sub diferite forme. O astfel de întreprindere nu poate fi decât modernă.

Caracteristicile întreprinderii moderne

În momentul de faţa exista o multitudine de factori importanţi pentru supravieţuirea economică. Între aceşti factori, cei mai importanţi sunt: tehnologiile informaţionale, schimbările politice, schimbările din mentalitatea clienţilor, interesele diferitelor organisme profesionale şi sindicale, terorismul internaţional etc.

Dacă întreprinderile existente trebuie să accepte să supravieţuiască în acest mediu global informaţional ele trebuie să satisfacă următorul set de caracteristici: flexibilitate, deschidere, receptivitate la integrare şi la globalizare şi inteligism.

Lansat la începutul anilor ’80, conceptul de flexibilitate organizaţională se întemeiază pe noţiunile de vulnerabilitate şi adaptabilitate a acesteia. Astfel, prin uşurarea accesului la noile tehnologii informaţionale se constată că întreprinderile devin mai puţin vulnerabile şi mai uşor adaptabile la schimbările mediului economic în care îşi desfăşoară activitatea.

Receptivitatea la integrare şi la globalizare trebuie să fie caracteristica unei întreprinderi ce doreşte să se impună prin produse şi prin rezultate. Tendinţa actuala o reprezintă integrarea întreprinderii în structuri de producere şi promovare de noi produse tot mai complexe. Globalizarea este tendinţa actualei societăţi ce se manifestă prin intermediul schimbului rapid de informaţii realizat prin tehnologii tot mai avansate, între care se numără Internetul, Intranetul şi Extranetul.

În aceste condiţii, consecinţa principală, din punctul de vedere al întreprinderii, constă în globalizarea pieţelor la care are aceasta acces. Prin urmare, singura soluţie care îi rămâne unei întreprinderi, pentru a putea crea valoare si profit, este adaptarea la globalizare.

Receptivitatea la globalizare impune întreprinderilor să-şi redefinească obiectivele şi sistemul de priorităţi prin prisma următoarelor aspecte:

 mărirea responsabilităţii întreprinderilor în privinţa problemelor de mediu, atât prin prisma indicatorilor de performanţă, cât şi prin cea a echilibrului ce trebuie păstrat;

 conducerea întreprinderilor moderne trebuie să se realizeze etic şi transparent, cu respectarea drepturilor umane, a libertăţilor politice şi economice, toate pe fondul asigurării conservării planetei;

 asigurarea unui echilibru între interesele pe termen lung şi cele pe termen scurt ale acţionarilor, ale întreprinderii şi ale partenerilor de afaceri;

 folosirea unui management profesional, a inovaţiei tehnologice în domeniu şi a competitivităţii;

 implicarea întreprinderilor în rezolvarea problemelor cheie ale societăţii prin cooperarea cu diferite organisme guvernamentale sau non-guvernamentale