Contabilitatea Stocurilor

Argument

Am optat in favoarea acestei teme deoarece consider ca stocurile sunt esentiale in dezvoltarea economica a tarii. In categoria stocurilor care fac parte din clasa 3 din planul de conturi, un loc important il ocupa materiile prime, materialele consumabile, marfurile, produsele, obiectele de inventar, etc.

Totodata se urmareste dezvoltarea economiei, a industriei bunurilor a comertului precum si asigurarea protectiei mediului. In lucrarea de fata “Contabilitatea Stocurilor“ realizata dupa un plan strucurat , am urmarit prezentarea cunostintelor de specialitate esentiale pe care trebuie sa le stapaneasca un viitor lucrator in domeniul contabilitatii, cu referinta stricta la problematica corespunzatoare temei lucrarii si a planului acesteia.

Stabilirea cat mai exacta a prioritatii marfurilor in cadrul stocurilor au o importanta deosebita deoarece acestea isi pun amprenta asupra ritmului de crestere economica , respectiv asupra nivelului de satisfacere a nevoilor generale a societatii.

Prin continutul lucrarii am urmarit evidentierea cunostiintelor dobandite pe parcursul anilor de studii in cadrul liceului competentele de cunoastere, de executie si sociale specifice acestui profil.

În contabilitatea financiara a întreprinderii stocurile sunt clasificate si delimitate în functie de patru criterii: fizic, destinatie, faza ciclului de exploatare si locul de creare a gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt individualizate urmatoarele stocuri:

- Materii prime, care participa direct la fabricarea produselor, regasindu-se în componenta lor integral sau partial, în stare initiala sau transformata;

- Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele si alte materiale consumabile care participa indirect sau ajuta activitatea de exploatare fara a se regasi, de regula, în produsul rezultat;

- Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale;

- Animale care nu au îndeplinit conditiile de a fi trecute la animale adulte, animale de îngrasat, pasarile si coloniile de albine;

- Productia în curs de fabricatie reprezinta materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricatie, produse ne supuse probelor si receptiei tehnice, precum si lucrarile si serviciile în curs de executie sau neterminate;

- Marfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpara în vederea revânzarii ;

- Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protectia marfurilor pe timpul transporturilor si depozitarii sau pentru prezentarea lor comerciala.

La intocmirea lucrarii am utilizat un bogat si diversificat material bibliografic urmarind prezentarea problematicii de specialitate actualizata cu tehnologia moderna in acord cu cerintele tot mai exigente ale economiei de piata si concurenta acerba in acest domeniu de activitate.

Stocurile reprezinta ,materiale, lucrari si servicii destinate sa fie

consumate la prima lor utilizare, sa fie vindute in situatia cind au

starea de marfa sau produse rezultate din prelucrare, precum si

productia in curs de executie.

Pe baza consultarii materialului bibliografic in domeniu am incercat sa cuprind intr-o forma accesibila notiunile ce fac obiectul societatii comerciale si inregistrarea acestora.

Avind in vedere ca disciplina CONTABILITATE este o disciplina care se adapteaza permanent conditiilor , studiul individual este obligatoriu pentru orice lucrator in domeniul financiar contabil .

Consider ca aceasta parte a contabilitatii este extrem de importanta pentru toti agentii economici, iar acestea sunt motivele mele pentru care am ales sa prezint contabilitatea contabilitatea stocurilor

In capitolul III am prezentat un studiu de caz al SC CORONA SRL. De asemenea prezentarea firmei este insotita de monografie contabila unde sunt prezentate operatii efectuate in anul 2010.

Capitolul I. CONTABILITATEA STOCURILOR

Conţinutul şi structura stocurilor

Stocurile

Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie.

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internaţionala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicată începând cu 1.01.1976 şi revizuită în anul 1993 defineşte stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziţie al acestora cuprinde preţul de cumpărare, taxele vamale şi alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare. Stocurile pot fi:

• Bunuri achiziţionate în scopul revânzării ( marfa cumpărată de un comerciant cu amănuntul şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie având acest scop;

• Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;

• Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;

• Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent, în cazul prestărilor de servicii.

1.1 Clasificarea stocurilor

În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate şi delimitate în funcţie de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri:

• Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau parţial, în stare iniţială sau transformată;

• Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, seminţele şi materialul de plantat, furajele şi alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat;

• Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale;

• Animale care nu au îndeplinit condiţiile de a fi trecute la animale adulte, animale de îngrăşat, pasările şi coloniile de albine;

• Producţia în curs de fabricaţie reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricaţie, produse ne supuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucrările şi serviciile în curs de execuţie sau neterminate;