Contabilitatea totală a costurilor

Introducere

Termenul de "contabilizare totala " este folosit intr-o multitudine de sensuri. Statul Florida cere ca conducerile locale sa foloseasca CTC in multe operatii. In acest sens, pot fi puse mai multe intrebari:

- Ce este CTC?

- Care sunt bazele sale fundamentale economice?

- Cum se aplica CTC?

- Cum se implementeaza CTC?

Acest articol prezinta raspunsuri la aceste intrebari si pune in evidenta cateva referinte asupra CTC si a aplicarii acesteia in Florida.

Indivizii, intreprinderile, guvernele iau decizii importante in fiecare zi. Pentru a lua decizia cea mai buna, acestia trebuie sa compare atent marimea beneficiilor si a costurilor pe care le genereaza o anumita alternativa. Spre exemplu, hotararea de a cumpara o casa implica o comparatie inte aspectele pozitive si negative ale fiecarui sit posibil, pentru a-l alege pe cel care intruneste nevoile cumparatorului, la un pret acceptabil.

Si in cadrul intreprinderilor are loc acelasi proces atunci cand se decide un nou proces de productie sau cand se decide alegerea unei locatii pentru o fabrica. Totusi, uneori deciziile luate afeceteaza nu numai individul in cauza, si astfel apar conflicte. Spre exemplu, fumul emis de o fabrica poate deteriora rufele puse la uscat ale vecinilor. Daca fabrica trebuie sa plateasca pentru daunele aduse, atunci aceasta va trebui mutata in alta locatie. Daca oamenii care cauta o casa stiu ca vor avea o fabrica cu emisie de fum in apropiere, atunci isi aleg alta locatie. Identificarea partii responsabile in aceste cazuri este considerata o intrebare normala, dar exemplul arata cat de greu poate fi sa iei decizii satisfacatoare in abstenta informatiei despre varietatea costurilor si a beneficiilor aduse de alegerile relevante.

In general, termenul CTC se refera la procesul de colectare si prezentare a informatiilor catre manageri pentru fiecare alternativa propusa. Acest proces este important mai ales pentru agentiile guvernamentale ce reprezinta varietatea de interese atunci cand se iau decizii in privinta alocarii fondurilor publice sau a resurselor naturale.

Exemplul dat in acest articol presupune ca o agentie guvernamentala decide ce sa faca cu o delta, aflata in apropierea unei zone metropolitane in dezvoltare. Agentia recunoaste ca delta poate fi umpluta, pentru a crea spatiu pentru ulterioare dezvoltari urbane, sau poate fi pastrata ca si parte a unei rezervatii naturale pentru comunitate. De asemenea, agentia recunoaste si posibilitatea unei alternative de compromis, conform careia unele portiuni din delta sunt rezervate iar altele sunt umplute si modernizate. Totusi, agentia este nesigura in legatura cu luarea deciziei potrivite, astfel incat se decide sa foloseasca CTC pentru a invata mai multe despre costurile si beneficiile fiecarei optiuni.

Latura economica ca CTC

Conceptul economic fundamental din CTC este costul de oportunitate. Definitia acestuia se refera la valoarea oportunitatilor date atunci cand se ia decizia de a folosi pentru un scop anume, resurse limitate. Spre exemplu, materialele si echipamentele ( in exemplul dat, solul si escavatoarele) folosite la umplerea deltei nu pot fi folosite in alte locuri. Costul de oportunitate al folosirii acestor materiale si echipamente este valoarea lor in alte uzante, care, in conditii normale de piata, este chiar pretul pe piata curent. Luand in considerare ca delta, odata umpluta, nu mai poate fi folosite pentru sustinerea speciilor locale de delta si cu alte activitati . In acest caz, costul de oportunitate al umplerii deltei este egala cu valoarea deltei a si habitat de animale , un sistem de filtrare natural etc. Totusi, intrucat nu exista o piata a deltelor, nu exista nici pret de piata disponibil pentru a indica costul total de oportunitate al umplerii sau folosirii deltei. Economistii au dezvoltat tehnici de estimare a costurilor de oportunitate atunci cand deciziile luate implica valori ca ale deltei, care nu sunt direct valorificate pe piata. Aceste tehnici sunt introduse in sectiunea urmatoare.

Costurile de oportunitate sunt determinate ca abateri directe sau indirecte de la valoarea de piata, dar si ca abateri de la oricare alte valori decat cea de piata (acestea nu sunt reflectate in tranzactiile de piata).In exemplul cu delta, costul materialelor de umplere si al echipamentelor este componenta a pretului pe piata, intrucat valoarea deltei ca si habitat al animalelor este un cost necomercial al proiectului. Pretul materialelor de umplere este o masura directa a valorii resureslor de piata, dar mai pot exista si alte valori care pot fi conectate indirect la activitatea de piata.

Costurile de oportunitate pot fi descrise de asemenea in conformitate cu responsabilitatile legale asumate pentru plata pretului. Costurile pentru care fiecare utilizator de resurse este responsabil din punct de vedere legal se numesc costuri private. Materialul folosit in umplerea deltei este un cost privat deoarece este nevoie de plata unui pret de piata pentru a folosi materialul respectiv. Costurile de oportunitate care nu sunt resonsabilitatea privata a utilizatorului de resurse se numesc costuri externe sau externalitati (negative).Atat costurile private cat si cele externe sunt inselatoare ca si calcul. Spre exemplu, costurile externe au loc atunci cand nu exista legi care sa sustina ca persoana care umple delta trebuie sa compenseze pentru pierderea activitatilor legate de delta, iar costurile private apar atunci cand exista legi sau reglementari care guverneaza folosirea unei resurse deoarece entitatile economice le recunosc ca si alte costuri de exploatare. De fapt, cele mai multe reglementari din Statele Unite au fost create pentru a "internaliza" o varietate mai mare de costuri de oportunitate in procesul de luare a deciziilor de catre indivizi sau intreprinderi. Legea care reglementeaza emisia de fum de catre fabrici, spre exemplu, a fost dezvoltata pentru a lucra cu costuri externe ca si cel al rufelor deteriorate din exemplul de mai sus. Legi asmemanatoare exista pentru a reglementa folosirea deltei pentru a preveni deteriorarea sistemului natural. O actiune poate sa genereze si exernalitati pozitive sau beneficii externe care sunt platite de un grup, dar beneficiate de altul. Spre exemplu, o investitie in terenuri nu creste doar valoarea unei case, poate sa genereze beneficii si pentru vecini sau pentru trecatori.