Contabilitatea TVA-urilor

Argument

Taxa pe valoarea adăugată este impozitul indirect suportat de consumatori, dar care este calculat în cote procentuale de fiecare agent economic în funcţie de valoarea bunurilor şi serviciilor vândute.

Clasificarea TVA – urilor: 4423 „TVA de plată”, 4424 „TVA de recuperat”, 4426 „TVA deductibilă”, 4427 „TVA colectată”, 4428 „TVA neexigibilă”.

Începând cu 1 ianuarie 2000 în România se aplică următoarele cote de impunere:

- cota de 19 % pentru operaţiunile privind livrările de bunuri mobile şi transferurile proprietăţii bunurilor imobile efectuate în ţară, prestările de servicii, precum şi pentru importul de bunuri, cu excepţia celor la care se aplică cota zero

- cota zero este aplicată în general în vederea stimulării exportului, reducerii impozitului pentru unele importuri, evitării creşterii costurilor în unele sectoare ale economiei, diminuării caracterului regresiv al taxei pe valoarea adăugată

- cota de 19 % recalculată (15,966 %) pentru sumele obţinute din comerţul cu amănuntul, din prestările de servicii ca telefon, telegraf, transport, vânzarea bunurilor pe bază de licitaţie, sumele obţinute din prestări de servicii către populaţie, realizate de liber – profesionişti autorizaţi.

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt:

- contribuabilii înregistraţi la organele fiscale competente ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietăţii bunurilor imobile şi / sau pentru prestările de servicii supuse taxei pe valoarea adăugată

- titularii operaţiunilor de import de bunuri, efectuat direct, prin comisionari sau terţe persoane juridice care acţionează în numele şi din ordinul titularului operaţiunii de import

- persoanele fizice pentru bunurile introduse în ţară

- persoanele juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul stabilit în România pentru operaţiuni de leasing; cesiuni şi / sau concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de mărci de fabrică şi de comerţ sau alte drepturi similare; servicii de publicitate; serviciile consultanţilor, inginerilor, birourilor de studii, experţilor contabili şi alte servicii similare; operaţiuni bancare şi financiare.

Capitolul 1

Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată a apărut în Franţa, în 1954, în sfera sa de acţiune fiind incluse serviciile şi comerţul cu ridicata.Ulterior, sfera sa de aplicare a fost extinsă şi asupra altor activităţi, în special asupra comerţului cu amănuntul, generalizarea taxei pe valoarea adăugată având loc tot în Franţa, în ianuarie 1968.

Concomitent cu Franţa şi alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adăugată, iar în Uniunea Europeană organele de decizie au declarat acest impozit impozit general pentru state, mergând ulterior pe linia armonizării legislaţiei ţărilor comunitare.O cotă prelevată din taxa pe valoarea adăugată colectată de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect deoarece se aplică pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adăugate realizate de producători, inclusiv asupra distribuţiei către consumatorul final.

În ţara noastră, în condiţiile trecerii la economia de piaţă şi ca urmare a alinierii fiscalităţii la practica ţărilor dezvoltate, impozitul pe circulaţia mărfurilor, care funcţiona ca un impozit indirect, a fost înlocuit prin O.G. nr. 3 / 27 iulie 1992, începând cu 1 iunie 1993 cu taxa pe valoarea adăugată. Această înlocuire a impozitului pe circulaţia mărfurilor cu taxa pe valoarea adăugată constituie o condiţie pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Pentru introducerea taxei pe valoarea adăugată au fost luate o serie de măsuri privind impozitul pe circulaţia mărfurilor, pentru a facilita trecerea de la un impozit la altul.Astfel, în 1991, s-a redus la cinci numărul cotelor de impozit pe circulaţia mărfurilor aferente bunurilor şi serviciilor şi s-a instituit un nou impozit indirect (acciza) pentru unele produse şi articole considerate de lux.

Cu toate acestea, se impunea reducerea numărului cotelor impozitului pe circulaţia mărfurilor la una sau două, precum şi includerea în sfera de impozitare a acestuia a majorităţii bunurilor şi serviciilor.Prin aplicarea impozitului pe circulaţia mărfurilor nu era impozitat comerţul cu amănuntul. Înainte de implementarea taxei pe valoarea adăugată s-a căutat să se extindă câmpul de aplicare a impozitului pe circulaţia mărfurilor la unele produse şi prestări de servicii, cum ar fi, de exemplu, produsele agricole, activitatea poştală şi de telecomunicaţii, transportul de călători şi de mărfuri.

După emiterea unor acte normative pregătitoare, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în România prin O.G. nr. 3 / 1992, aprobată prin legea nr. 130 / 19 decembrie 1992, cu data de aplicare 1 ianuarie 1993. Ulterior, introducerea taxei pe valoarea adăugată a fost amânată pentru 1 iulie 1993, pe parcurs Ministerul Finanţelor elaborând norme metodologice cu privire la sfera ei de aplicare, la regulile de impozitare, operaţiunile impozabile, baza de calcul, plătitorii, obligaţiile şi drepturile acestora.

Aşa cum a fost stabilită, această taxă reprezintă un impozit indirect care, spre deosebire de impozitul pe circulaţia mărfurilor, se aplică pe întreg circuitul economic, până la utilizatorul final al produselor sau serviciilor, însă numai la valoarea adăugată în fiecare fază a acestui circuit.