Contabilitatea Veniturilor din Vânzarea Mărfurilor

ARGUMENT

Desfăşurarea activităţii oricărui agent economic presupune intervenţia unei mari diversităţi de active circulante materiale.Întrucât activele circulante materiale intervin în activitatea economică prin crearea unor stocuri de valori materiale destinate a asigura, după caz, continuitatea proceselor de producţie, de desfacere şi a altor procese economice, ele se mai numesc şi stocuri de producţie în curs de execuţie.Din categoria stocurilor de producţie în curs de execuţie fac parte şi mărfurile care reprezintă bunurile achiziţionate din afara unităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare, fără vreo prelucrare suplimentară.

Evaluarea mărfurilor se face atât la intrarea în patrimoniu (bunurile intrate sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de modul lor de dobândire: cu titlu oneros, din producţie proprie şi cu titlu gratuit) cât şi la ieşirea din patrimoniu (prin vânzare, donaţii, consum, distrugere), dar şi la inventariere şi la închiderea exerciţiului (mărfurile se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate).

Metodele de inventariere sunt: metoda inventarului permanent la preţul de vânzare unde contul de mărfuri este folosit pe măsură ce au loc operaţiuni cu mărfuri evidenţiind toate intrările şi toate ieşirile astfel încât, în orice moment, prin soldul său, acest cont indică valoarea mărfurilor în stoc şi metoda inventarului intermitent când contul de mărfuri intervine doar la sfârşitul lunii.

În modelul de contabilitate din ţara noastră, criteriul de delimitare şi înregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare este cel începând cu obţinerea producţiei şi se continuă cu vânzarea aceleiaşi producţii sau a mărfurilor cumpărate.Totodată, se consideră venituri realizate, în funcţie de care se determină rezultatul, numai cele din stadiul de vânzare, adică din faza unde are loc transferarea dreptului de proprietate.Pentru veniturile nelegate de vânzări, cum sunt cele financiare şi, în unele cazuri, cele excepţionale, sunt considerate realizate în momentul constatării sau încasării, după caz.În totalul veniturilor obţinute de o întreprindere, majoritatea o deţin veniturile provenind din activitatea de exploatare, respectiv din vânzarea de produse sau mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii potrivit specificului obiectului său de activitate.Pentru evidenţa acestei categorii de venituri, se folosesc conturile de grupa 70 „Venituri din vânzarea de produse, mărfuri, servicii prestate şi din alte activităţi ”.

I. CONTABILITATEA MĂRFURILOR

1)Prezentarea mărfurilor

MĂRFURILE sunt bunuri achiziţionate din afara unităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare, fără vreo prelucrare suplimentară.În contabilitatea microîntreprinderilor sunt asimilate mărfurilor:

Stocuri achiziţionate pentru utilizarea proprie (materii prime, materiale, obiecte de inventar), care şi-au schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare la terţi

Stocuri provenite din producţie proprie, care se vând prin magazine proprii (semifabricatele, produsele finite etc.)

Ambalaje de transport care circulă prin vânzare – cumpărare sau în sistem restituire.

Principalul factor care influenţează organizarea contabilităţii mărfurilor îl reprezintă forma circulaţiei: cu ridicata (en – gros) sau cu amănuntul (en - detail).

În cazul circulaţiei cu ridicata a mărfurilor (en – gros), vânzarea se face pe bază de documente, încasarea urmând a se realiza ulterior, prin virament şi de aici, necesitatea intervenţiei unui cont anume „Clienţi” cu care să evidenţieze creanţele din momentul livrării mărfurilor până în momentul încasării lor.

În cazul circulaţiei cu amănuntul a mărfurilor (en – detail), vânzarea se face de regulă, cu plata imediată, în numerar.În cadrul unităţilor cu amănuntul se conduce evidenţa analitică global – valorică atât la nivel de unitate, cât si pe magazine, iar în cazul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic sau periodic.

Metoda de contabilitate analitică a stocurilor de mărfuri – evidenţa cantitativ – valorică pe feluri de mărfuri sau evidenţa global valorică la nivel de gestiune – influenţează, de asemenea, organizarea contabilităţii sintetice a mărfurilor prin preţurile diferite utilizate ca preţuri de înregistrare a mărfurilor.Astfel în cazul în care evidenţa analitică a stocurilor de mărfuri se ţine cantitativ – valoric, se poate utiliza ca preţ de înregistrare preţul de cumpărare a mărfurilor (lucru posibil, îndeosebi atunci când se practică o cotă unică de adaos comercial, sau preţul de achiziţie plus adaosul comercial), în schimb, în cazul în care evidenţa analitică a mărfurilor se ţine global – valoric la nivelul gestiunii (aşa cum se procedează în comerţul cu amănuntul), pentru înregistrare, se utilizează preţul de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA.

De aici decurg următoarele consecinţe asupra contabilităţii:

- când evidenţa mărfurilor se ţine la preţul de cumpărare, nu este necesară folosirea contului 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” pentru evidenţa adaosului comercial

- dacă evidenţa mărfurilor se ţine la preţul cu amănuntul, intervenţia contului 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” este necesară pentru evidenţa adaosului comercial conţinut în preţul de înregistrare a mărfurilor

- în condiţiile în care, evidenţa mărfurilor se ţine la preţul cu amănuntul inclusiv TVA, apare necesitatea evidenţierii acestei taxe până în momentul vânzării mărfurilor în contul 4428 „TVA neexigibilă”.Evident, în momentul vânzării mărfurilor, această taxă va fi transferată, ca fiind exigibilă, în contul 4427 „TVA colectată”.

Pentru TVA cuvenită furnizorului se va folosi, în mod normal, contul 4426 „TVA deductibilă”.

2) Prezentarea conturilor folosite

Contul reprezintă construcţia de bază a sistemului contabil prin care se realizează reprezentarea valorică a stării şi mişcării fiecărui element din patrimoniu.Noţiunea de cont înseamnă „socoteală scrisă”, provenind din cuvântul compte din literatura franceză sau conto din literatura italiană, care au acelaşi înţeles.

Contul 371 „Mărfuri”, cont de activ, serveşte pentru evidenţa existenţei şi mişcării mărfurilor aflate în depozite, în unităţile comerciale cu amănuntul sau de alimentaţie publică.În debitul său evidenţiază, valoarea la preţ de înregistrare, a mărfurilor intrate în gestiunea unităţii prin aprovizionare sau pe alte căi (aport la capitalul social, plusuri de inventar etc.).În creditul acestui cont se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din patrimoniul unităţii prin vânzare sau pe alte căi.Soldul debitor al contului reprezintă valoarea mărfurilor existente în stoc.

Remarcă: modul de funcţionare prezentat este valabil pentru cazul „inventarului permanent”.În cazul „inventarului intermitent,” aşa cum deja s-a arătat, contul intervine numai la sfârşitul exerciţiului (lunar) pentru a prelua în debit, valoarea mărfurilor în stoc, iar la începutul exerciţiului pentru a transloca soldul iniţial luat în exploatare la contul 607 „ Cheltuieli privind mărfurile.”

Contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”, cont de activ, evidenţiază costul mărfurilor vândute de către unităţile patrimoniale.În cazul „ inventarului intermitent ” acest cont evidenţiază şi mărfurile aprovizionate, pornindu-se de la premiza că toate mărfurile aprovizionate se vor vinde şi că nu se cumpără pentru a fi stocate.Deci, funcţionarea acestui cont este dependentă de metoda de contabilitate a stocurilor practicate:

- în cazul „inventarului permanent”, în debitul contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile” se înregistrează costul mărfurilor vândute, odată cu descărcarea contului, de mărfuri şi se creditează prin transferul acestor cheltuieli în debitul contului de rezultate, după care se soldează

- în cazul „inventarului intermitent”, în debitul contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile” se înregistrează costul mărfurilor aprovizionate, iar în credit, la sfârşitul lunii, costul mărfurilor vândute transferat în debitul contului de rezultate şi costul mărfurilor în stoc, translocate, cu această ocazie, în debitul contului de mărfuri.La începutul noului exerciţiu lunar se face înregistrarea inversă.

În legătură cu circulaţia (vânzarea) mărfurilor, se utilizează şi contul de pasiv 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”.În creditul acestui cont se înregistrează valoarea mărfurilor vândute, iar în debit, aceeaşi valoare transferată la sfârşitul lunii în creditul contului de rezultate, după care se soldează.

Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” este folosit pentru evidenţa adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor existente în gestiunea unităţii cu activitate comercială.În creditul contului 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” se înregistrează valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune, în debit sau se înregistrează valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute, soldul creditor al acestui cont reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc.

Contul 397 „ Provizioane pentru deprecierea mărfurilor ” are funcţia contabilă de pasiv. În credit înregistrează valoarea provizioanelor constituite şi suplimentate, iar în debit înregistrează valoarea provizioanelor diminuate sau anulate.Soldul final creditor reflectă valoarea provizioanelor constituite la sfârşitul anului.