Contabilitatea Veniturilor și Cheltuielilor

CAPITOLUL 1: APROFUNDARI PRIVIND CONTABILITATEA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR CONFORM STANDARDELOR INTERNATIONALE DE CONTABILITATE

1.1 DEFINITII

Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori descresteri ale datoriilor care se concretizeaza în cresteri ale capitalului propriu, altele decât din contributii ale actionarilor.

Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

Definitiile veniturilor si cheltuielilor surprind caracteristicile lor esentiale, dar nu specifica criteriile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi înregistrate.

Definitia veniturilor include atât venituri din activitati curente, cât si câstiguri din orice alte surse. Veniturile din activitatile curente se pot regasi sub diferite denumiri, cum ar fi vânzari, comisioane, dobânzi, dividende, redevente si chirii.

Câstigurile reprezinta alte elemente care corespund definitiei veniturilor si pot aparea sau nu ca rezultat al activitatii curente a întreprinderii. Ele reprezinta cresteri ale beneficiilor economice si, din acest punct de vedere, nu difera ca natura de venituri din activitatea curenta. Prin urmare, ele nu sunt privite ca structuri separate.

Câstigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma cedarii activelor imobilizate. Definitia veniturilor include, totodata si câstigurile nerealizate, de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament si cele rezultate din cresterea valorii contabile a activelor imobilizate. Prezentarea câstigurilor în contul de profit si pierdere se realizeaza de obicei distinct deoarece cunoasterea existentei acestora este importanta pentru procesul decizional. Câstigurile sunt prezentate, de regula, la valoarea neta, exclusiv cheltuielile aferente.

Veniturile pot fi utilizate pentru achizitionarea de active sau pentru cresterea valorii diferitelor tipuri de active, cum ar fi numerarul, creantele, bunurile si serviciile primite în schimbul bunurilor si serviciilor furnizate. Veniturile pot rezulta, de asemenea din lichidarea datoriilor. De exemplu, o întreprindere poate furniza bunuri si servicii unui creditor în scopul lichidarii unei datorii legate de un credit în derulare.

Definitia cheltuielilor include pierderile, precum si acele cheltuieli care apar în procesul desfasurarii activitatilor curente ale întreprinderii. De exemplu, cheltuielile care apar în cursul activitatilor curente includ costul vânzarilor, salariile, amortizarea. Ele se regasesc sub forma iesirilor sau scaderii valorii activelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerar, stocurile si imobilizarile corporale.

Pierderile reprezinta alte elemente care corespund definitiei cheltuielilor si care pot aparea sau nu pe parcursul desfasurarii activitatilor curente ale întreprinderii. Pierderile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice si, din acest punct de vedere, nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli. Prin urmare, ele nu sunt considerate ca structura distinct.

În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din cedarea activelor imobilizate. De asemenea, definitia cheltuielilor include si pierderile nerealizate, cum ar fi cele rezultate din cresterea cursului de schimb valutar în cazul unor împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valuta. De obicei, în contul de profit si pierdere, prezentarea pierderilor se efectueaza distinct, datorita importantei cunoasterii existentei si valorii acestora în procesul decizional. Pierderile sunt raportate de regula, la valoarea neta, exclusiv veniturile aferente.

Veniturile si cheltuielile se pot gasi în Contul de profit si pierdere în diferite moduri astfel încât sa furnizeze informatia relevanta pentru procesul decizional. De exemplu, se foloseste adesea distinctia între acele elemente de venituri si cheltuieli care sunt rezultatul activitatilor curente ale întreprinderii si cele care nu sunt rezultatul acestor activitati. Aceasta distinctie se realizeaza plecându-se de la prezumtia ca sursa unui element de venituri sau cheltuieli este relevanta în procesul de evaluare a capacitatii întreprinderii de a genera în viitor numerar si echivalente de numerar. În procesul de separare a cheltuielilor si veniturilor în functie de caracterul lor curent sau extraordinar este necesara analiza naturii si a activitatii întreprinderii. Elementele care, pentru unele întreprinderi sunt rezultatul unor activitati curente pot reprezenta, în cazul altor întreprinderi activitati extraordinare.