Contractele Futures

CAPITOLUL 1. Definitii si notiuni introductive

Aparute cu peste o suta de ani in urma, contractele futures au cunoscut o expansiune in lumea financiara a sfarsitului de secol XX, volumul de tranzactionare al acestora depasind in prezent pe plan mondial orice alte produse bursiere.

Explicatia acestei stari de fapt este in esenta foarte simpla: prin natura lor, aceste contracte futures, ofera celui care le tranzactioneaza posibilitatea unor castiguri substantiale prin imobilizarea unei sume de banii relativ reduse.

Desigur, riscul asumat intr-o asemenea tranzactie exista si nu poate fi ignorat. Cu cat el este mai mare, cu atat sporesc sansele de castig, pe de o parte, dar si cele de pierdere, pe da alta.

Insa marea diversitate a acestor produse derivate (se numesc astfel deoarece au intotdeauna la baza un activ suport – devize, rate ale dobanzii, indici bursieri etc) si mai ales flexibilitatea lor permit investitorilor nu doar reducerea substantiala a riscului pe care il presupune tranzactionarea unui astfel de produs, ci in unele cazuri, chiar evitarea lui, binenteles in cadrul unor strategii bine puse la punct teoretic si corect aplicate in practica.

Odata cu lansarea spre tranzactionare a primului astfel de contract futures la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, in 1997, investitorii de pe piata financiara romaneasca si toti oamenii de afaceri romani au posibilitatea de a profita de avantajele oferite de aceste produse, indiferent daca scopul lor este realizarea unor profituri imediate sau doar protejarea impotriva riscurilor care planeaza asupra propriilor afaceri.

Intr-o definitie accesibila chiar si celor care nu au avut inca de-a face cu acest domeniu, contractul futures este un angajament standardizat intre doi parteneri – un vanzator si un cumparator – de a vinde, respectiv de a cumpara un anumit activ (devize, actiuni, alte titluri financiare sau marfuri), la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei si cu executarea contractului la o data viitoare numita scadenta.

Prin urmare, contractul futures reprezinta un acord de a cumpara sau de a vinde o cantitate specificata dintr-un activ denumit activ de baza (de exemplu, o marfa sau un instrument financiar) la o data viitoare, la un pret predeterminat. Prin acest acord partile se obliga sa-si preia reciproc riscul pierderilor potentiale cauzate de evolutia pretului, printr-un transfer zilnic al unui flux de numerar compensator determinat prin marcare la piata (mark to market).

Contractul futures angajeaza partile sa respecte doua categorii de obligatii:

1 obligatia nascuta din executarea unui contract de vanzare-cumparare (a unei cantitati specificate din activul de baza, la un anumit pret, la o data viitoare cand va avea loc o compensare finala, adica efectuarea platii si transferul dreptului de proprietate asupra activului de baza);

2. obligatia de a participa la un sistem de redistribuire a unui flux de numerar care compenseaza zilnic pierderile potentiale inregistrate de cealalta parte a contractului.

Elementele contractului futures sunt: simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, variatia minima de pret (tick-ul), limitele de variatie zilnica a pretului, lunile de livrare, ultima zi de tranzactionare, ultima zi de livrare si programul de tranzactionare.

Elementul care face din aceste contracte niste produse foarte flexibile si atractive este standardizarea clauzelor sale principale: cantitatea, scadenta si modalitatea de executare la scadenta. Standardizarea contractelor si posibilitatea compensarii au marit eficienta pietei, permitand o piata mult mai lichida (una in care tranzactiile sa fie executate la pretul specificat sau la unul apropiat), oricine putand sa intre sau sa iasa rapid din piata. Cu cat pretul este mai rapid determinat de raportul cerere/oferta si piata e mai lichida, cu atat ea devine mai eficienta.

Contractele Futures sunt utilizate în special de:

-hedgeri;

-speculatori;

-arbitrajeuri.

Hedgeri sunt jucatori de pe piata care doresc sa protejeze pozitia detinuta pe un activ, contra miscarilor adverse viitoare ale preturilor.

Speculatorii accepta riscul pe care hedger-ii doresc sa-l transfere. Speculatorii nu au nici o pozitie de protejat si nu au, resursele fizice pentru a efectua livrarea unui activ de referinta, dupa cum nu au nevoie sa preia livrarea unui activ de referinta. Ei angajeaza anumite pozitii pe baza estimarilor lor cu privire la miscarile viitoare ale preturilor si cu scopul de a realiza un profit. Speculatorii alimenteaza piata cu lichiditati, iar fara ei protejarea pretului ceruta de hedgeri, ar fi foarte scumpa.

Arbitrajeurii sunt traderi si creatori de piata care se ocupa de cumpararea si vânzarea de contracte futures, sperând sa obtina profit din diferentele de pret între piete si/sau burse.

Pentru a proteja o pozitie, trebuie sa se angajeze pe piata futures (la termen) o o pozitie egala si opusa pozitiei detinute pe piata de numerar (cash).

Exista doua tipuri de protectie:

-prin vânzare (short hedge);

-prin cumparare (long hedge).