Controlul, evaluarea și auditul grupurilor multinaționale

CAPITOLUL I

GRUPURILE DE SOCIETĂŢII, ENTITATE DISTINCTĂ ÎN MEDIUL ECONOMIC

1.1.Apariţia grupului de societăţi: o nouă treaptă în evoluţia organizării entităţilor

În zilele noastre grupul de societăţi reprezintă o realitate la fel de importantă ca şi întreprinderea. Societăţile comerciale nu se mai pot baza pe modul vechi de a opera. Atât competiţia intern cât şi cea internaţională cer ca firmele să găsească soluţii noi pentru a produce şi vinde produsele lor. Astfel grupurile de societăţi, inclusiv grupurile industrial financiare şi companiile transnaţionale ale secolului XX au devenit element de bază al economiei mondiale, controlând peste jumătate din producţia industrială şi comerţul exterior al lumii. Formate în jurul unor societăţi care le asigura conducerea grupurile reunesc întreprinderi independente din punct de vedere juridic, dar legate strâns între ele prin participaţii şi relaţii contractuale.

Societăţile contemporane evoluează într-un mediu economic dinamic, având în vedere schimbările produse pentru accentuarea competitivităţii economice, tehnico - ştiinţifice, extinderea şi accelerarea comunicaţiilor, explozii informaţionale, multiplicarea şi diversificarea nevoilor consumatorilor, limitarea resurselor clasice de materii prime şi energie, a noilor criterii de validare, a calităţii produselor şi serviciilor, înnoirea inovaţilor tehnice şi tehnologice. Supusă la aceste transformări, societatea, indiferent de dimensiune sau tip este supusă fluctuaţiilor presei şi influenţei conjuncturale care duc la concentrarea eforturilor spre acţiuni de adaptare şi dezvoltare.

În vederea creării de societăţi de tipul societăţilor gigant sau a grupurilor de societăţi capabile să facă faţă mai uşor influentelor conjuncturale, trebuie să se ţină cont de o serie de factori:

- concentrarea economică;

- dezvoltarea economică în ţările industrializate;

- evoluţia tehnologică, globalizarea pieţelor;

- existenţa şi dezvoltarea pieţelor financiare;

- condiţiile de acces la piaţa internaţională.

Pentru a fi mai puţin vulnerabile sau pentru a-şi creşte performanţă, întreprinderile au manifestat tendinţa de a efectua concentrări. Fenomenele de constituire de grupuri au luat, în ultimii zece ani, o mare amploare şi au cuprins o gamă largă de sectoare de activitate. Vârful aisbergului economiilor dezvoltate este constituit din marile grupuri industriale, comerciale, bancare sau formate, mai nou, dintr-o structură compozită. Deşi în cazurile cele mai întâlnite, grupurile cuprind întreprinderi mari, structura de grup este adoptată, tot mai frecvent şi de întreprinderile mici şi mijlocii. Concentrarea este utilă pentru: a se proteja, a se asigură controlul aprovizionărilor, desfacerilor, a reducerii riscurile legate de afacere, a face faţă concurenţei, dar şi pentru expansiune.

Pentru realizarea politicilor de creştere şi concentrare, societăţile comerciale procedează la achiziţia de titluri de participare. O atare politică se înscrie pe unda înclinaţiei naturale a întreprinderilor de a deveni cât mai puţin vulnerabile şi cât mai performante. Având în vedere ceea ce urmăreşte societatea concentrarea se poate realiza pe verticală sau pe orizontal:

- concentrarea pe verticală grupează societăţile cu produse complementare sau cliente unele

faţă de altele, pentru a controla întregul ciclu de producţie. Practic concentrarea verticală plasează grupul la amonte sau în aval în fluxul producţiei. În amonte concentrarea verticală, presupune controlul grupului asupra furnizorilor săi, grupul putând controla calitatea materiilor prime a semifabricatelor livrate de aceştia, regularitatea aprovizionărilor, putând păstra constante calitatea şi costul. În aval, grupul exercită controlul asupra clienţilor produselor şi serviciilor sale, urmărindu-se astfel o mai mare stabilitate a debuşeelor, unirea reţelelor de distribuţie a produselor, asigurând mai bine promovarea acestora şi eliminarea celor concurente.

- concentrarea pe orizontală grupează societăţi care produc aceleaşi produse sau se afla în

aceeaşi ramură de activitate, fiind concurente. Scopul este acela al consolidării poziţiei pe piaţă, raţionalizarea tehnicilor proprii de producţie şi distribuţie, diminuând astfel costul unitar de producţie. Se urmăreşte dominarea prin costuri de lucru, ce-i permite societăţii să impună anumite preţuri.

Conglomeratul regrupează întreprinderile fără ca între ele să existe aparent legături economice. Se urmăreşte optimizarea profiturilor, pentru a se putea asigura o mai mare stabilitate în fata crizelor economice. Concentrarea se efectuează în modalităţi economice, juridice şi financiare diferite, dar adesea complementare în principal printr-o:

- dezvoltarea internă a întreprinderii;

- stabilirea de legături mai mult sau mai puţin strânse cu alte întreprinderi, fără ca aceste legături să fie obligatoriu de natură juridică;

- absorbţia sau fuziunea cu alte întreprinderi în vederea realizării unei entităţi unice;

- preluarea controlului asupra unor societăţi existente sau prin crearea de noi societăţi.

Concentrarea şi/sau descentralizarea pot să fie rezultatul unei operaţiuni economice foarte complexe cât şi consecinţă unei simple restructurări. Diferitele operaţiuni prin intermediul cărora grupul de societăţi poate să ia naştere se clasifica în:

- operaţiuni ce generează crearea de noi societăţi;

- operaţiuni ce presupun cumpărarea de acţiuni sau părţi sociale la societăţile ce există deja.

Apariţia unei noi societăţi se poate realiza prin:

- Crearea unei societăţi filială, acesta este un mod de realizare indirectă a obiectului de activitate

a societăţii-mamă, atunci când acesta coincide cu obiectul de activitate al societăţii filială.

- Crearea unui holding cu scopul de a achiziţiona şi administra participaţii în cadrul altor

societăţi. De fapt în cadrul marilor grupuri societatea mama este un holding a cărui activitate consta în administrarea participaţiilor deţinute la alte societăţi.

- Crearea de societăţi prin divizare (sciziune) şi aporturi paritale de active. Sciziunea consta în

transmiterea patrimoniului unei societăţi (societatea scindata) la două sau mai multe societăţi nou înfiinţate sau deja existente. În cadrul grupurilor de societăţi, sciziunea poate să fie sugerată societăţilor controlate de societatea mama ca rezultat al operaţiunilor de creştere sau de reorganizare. Astfel, în urma operaţiei de sciziune societatea mama va deţine participaţii la diferitele societăţi nou înfiinţate cu scopul de a exercita o influenţă sau un control asupra acestora. Aportul parţial de active reprezintă transferul unei părţi din activul unei societăţi la o altă societate. Societatea care aportează o parte din activul propriu primeşte în contrapartidă titluri emise de societatea beneficiară de aporturi. Aportul parţial de active poate să cuprindă atât unul sau mai multe elemente de activ izolate cât şi un ansamblu de bunuri.

- Achiziţionarea de acţiuni sau părţi sociale la societăţile existente. Achiziţionarea de acţiuni sau

părţi sociale se poate realiza fie prin achiziţionarea pachetului de control, fie prin participarea la subscrierea unei creşteri de capital. În cazul societăţilor cotate la bursa preluarea pachetului de control devine posibilă prin intermediul ofertelor publice, de cumpărare sau de schimb.

Posibilităţile de formare a grupurilor de societăţi sunt multiple. Aceasta multitudine fiind dată de interesul pe care îl reprezintă grupurile pentru actorii economici.