Controlul Financiar Preventiv - Principii și Reguli, Organizare și Exercitare

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

1.1. CONTROLUL- FUNCŢIE DE EFICIENŢĂ A CONDUCERII

Noua legislatie privind economia de piata în România a generat diverse forme de agenti economici publici si privati. Pe baza acestei noi legislatii s-au constituit, functioneaza si se perfectioneaza urmatoarele forme de agenti economici:

- Agenti economici organizati pe baza liberei initiative:

- Persoane fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta;

- Asociatii familiale;

- Agentii economici constituiti prin reorganizarea fostelor unitati economice de stat(Legea 15/1990):

- Regii autonome;

- Societati comerciale;

- Agenti economici constituiti prin asociere de catre persoane fizice si juridice in vederea efectuarii de acte de comert:

- Societati in nume colectiv (SNC);

- Societati pe actiuni (SA);

- Societati in comandita simpla(S.C.S.);

- Societati cu raspundere limitata(S.R.L.);

Scopul oricarui agent economic este acela de a obtine profit, dar cu respectarea cadrului legal stabilit de catre stat care prin instrumente juridice financiare exercita o interventie indirecta si globala asupra economiei de piata, o completeaza si sprijina, îi corecteaza esecurile si vegheaza asupra functionarii ei.

O conditie esentiala a obtinerii profitului este informatia operativa si reala cu privire la patrimoniu, activitatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele acesteia –profit sau pierdere.

În acest context, controlul este o functie eficienta si necesara conducerii care asigura cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului si de orientare, organizare si desfasurare a activitatii de productie, distributie si desfacere.

În conditiile economiei de piata, controlul, ca forma de cunoastere, are in vedere trei pozitii de interese economico-financiare:

- Interesele agentilor economici bazate pe profit;

- Interesele tertilor agenti economici cu care se intra în colaborare;

- Interesele statului;

Prin control, conducerea îsi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care indica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor.

Pentru obtinerea profitului maxim, controlul nu se rezuma numai la constatarea neajunsurilor, nu este numai concomitent si ulterior, ci contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie în raport cu interesele economico-financiare ale agentilor economici si ale statului. Controlul îndeplineste functia de cunoastere evaluare a realitatii economico-financiare, a rezultatelor activitatii. Prin aceasta functie se apreciaza si se stabilesc in conditii de realitate si legalitate, deficientele, abaterile, orientarile în care îsi au izvorul factorii a caror actiune tinde spre rezultatele negative, spre ineficienta economica.

Controlul este un factor care contribuie la mentinerea activitatii în situatia normala, la solutionarea cu inteligenta si competenta a problemelor privind dezvoltarea si modernizarea economica si urmareste în principal functionarea unitatilor de productie la capacitate maxima, cu adevarat pe criterii de eficienta si rentabilitate.

1.2. OBIECTUL SI FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR

Continutul controlului are ca sfera de cuprindere modul de aplicare si îndeplinire a directivelor stabilite, prevenirea si înlaturare aspectelor negative, consolidarea celor pozitive astfel încât în conditii de libera initiativa economica, de concurenta loiala si de legalitate, sa se asigure cresterea profitului.

Obiectul controlului este de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si de a le evita în viitor.

Controlul financiar cuprinde în sfera sa relatiile, fenomenele si procesele financiare, procesul de administrare si gestionare a patrimoniului rezultatele activitatii economico–sociale;