Contul procedeu specific metodei contabilității

1.1 Notiunea si necesitatea contului

Influenta operatiilor economice si financiare asupra volumului si structurii bunurilor economice sj surselor de finantare , respectiv modificarile provocate de operatiile în cauza a fost demonstrata într-un capitol anterior , utilizând bilantul contabil ca instrument de înregistrare. În acest scop , s-a întocmit câte un bilant distinct, dupa fiecare operatie economica sau financiara prin care s-a redat noua situatie a bunurilor economice si surselor de finantare ale unitatilor patrimoniale determinata de modificarile intervenite .Practic însa , urmarirea completa si neîntrerupta a modificarilor la care sunt supuse bunurile economice si sursele de finantare ale unitatii patrimoniale nu poate fi realizata cu ajutorul bilantului . Întocmirea , dupa fiecare operatie economica sau financiara care a produs modificari în situatia patrimoniului unitatii , a câte unui bilant distinct ar fi un lucru extrem de greu , din cauza numarului mare de astfel de operatii care au loc zilnic în cadrul unitatii respective .In afara de aceasta , chiar daca ar fi posibila întocmirea unui nou bilant dupa fiecare operatie economica sau financiara , el ar reflecta noua situatie , adica existentul de bunuri economice si surse de finantare la momentul respectiv , dar nu ar arata sub influenta caror modificari din perioada precedenta ajuns la noua situatie . Aceasta se explica prin faptul ca în bilant nu pot fi reprezentate operatiile economice si financiare care au avut loc în cursul perioadei expirate . Ori , contabilitatea trebuie sa asigure cunoasterea nu numai a situatiei economice si financiare a unitatii în cauza la un moment dat , ci si a modului cum s-a desfasurat activitatea acesteia pe o anumita perioada de timp , ce modificari , în sensul cresterilor si micsorarilor , s-au produs zi de zi în volumul si structura elementelor patrimoniale de activ si pasiv de care dispune. Din considerentele respective, contabilitatea a trebuit sa recurga la un alt procedeu al metodei sale de lucru , conceput special în acest scop , care sa permita înregistrarea , urmarirea si controlul atât al existentului , cât si a modificarilor care s-au produs , zi de zi în decursul unei perioade de gestiune asupra elementelor patrimoniale de bunuri economice si surse de finantare ale unitatii patrimoniale . Acest procedeu poarta denumirea de cont si este cel mai reprezentativ dintre toate procedeele metodei contabilitatii , de la care deriva însasi denumirea ei .

Cu ajutorul conturilor, contabilitatea înregistreaza, urmareste si controleaza existentul si schimbarile fiecarui bun economic, surse de finantare, precum si fazele fiecarui proces economic. In acest scop, pentru fiecare fel sau grupa de bunuri economice, surse de finantare, procese economice sau rezultate financiar, se deschide câte un cont distinct în contabilitatea curenta, cu ajutorul caruia se înregistreaza, pe baza de documente, existentul la începutul perioadei de gestiune a elementului pentru care s-a deschis contul, precum si modificarile (cresteri sau micsorari) ale acestuia, determinate de operatiile economice si financiare din decursul perioadei de gestiune la care se refera.

Deci, spre deosebire de bilant , care arata situatia tuturor elementelor patrimoniale ale unitatii, adica situatia acesteia în ansamblul ei, dar la un moment având astfel o sfera de cuprindere, din punctul de vedere al continutului, destul de larga contul are o sfera de cuprindere mult mai restrânsa, referindu-se numai la unul din elementele patrimoniale cuprinse in bilant , dar despre care arata nu numai situatia acestuia la un moment dat , ci si modificarile la care este supus pe parcursul perioadei de gestiune.

Orice cont deschis în contabilitatea curenta are un anumit continut economic, determinat de însusi elementul patrimonial care se evidentiaza cu ajutorul sau si care poate fi:

- bun economic de o anumita destinatie, ca de exemplu: masina, materie prima, produs finit , marfa, numerar în casieria unitatii, disponibil la banca etc.;

- sursa de finantare,în functie de modul de provenienta a bunurilor economice, ca de exemplu: capital social, credite bancare pe termen lung sau pe termen scurt, datorii fata de furnizori, fata de bugetul statului etc.;

- proces economic, care antreneaza venituri si cheltuieli în fazele circuitului economic, ca de exemplu: aprovizionarea cu materiale si marfuri, productia de bunuri materiale, lucrari si servicii, vânzarea produselor si a marfurilor etc.;

- rezultat contabil, care se prezinta sub forma de profit sau pierdere.

Dupa înregistrarea în conturi distincte a existentului de bunuri economice surse de finantare sau procese economice la începutul exercitiului financiar si a modificarilor acestora pe parcursul perioadei respective, se întocmeste la sfârsit, pe baza datelor înregistrate în ele, bilantul contabil, care reflecta situatia economica si financiara a unitatii patrimoniale în totalitatea ei. Aceasta înseamna ca obiectul contabilitatii se realizeaza nu prin întocmirea a câte unui bilant dupa fiecare operatie economica sau financiara în parte, ci prin înregistrarea completa si neîntrerupta în conturi, pe baza de documente, a tuturor operatiilor economice sau financiare respective, urmând ca bilantul sa se întocmeasca la sfârsitul exercitiului financiar pentru generalizarea datelor din conturi. Pentru a da posibilitatea acestei generalizari, contabilitatea foloseste la înregistrarea operatiilor economice si financiare în conturi, exprimarea valorica (etalonul banesc sau monetar).

In scopul controlului integritatii elementelor patrimoniale aflate în proprietatea întreprinderii, atât sub aspect valoric, cât si din punct de vedere cantitativ, la înregistrarea operatiilor economice sau financiare respective în conturi se foloseste alaturi de etalonul monetar si etalonul natural. Spre deosebire însa de înregistrarile curente în conturi, la generalizarea periodica facuta cu ajutorul bilantului, nu se foloseste exprimarea cantitativa.

Din cele prezentate mai sus, reiese ca fiecare din conturile contabilitatii are un anumit continut economic, determinat de elementul patrimonial a carui situatie se reflecta cu ajutorul contului respectiv si datorita caruia ele prezinta anumite particularitati prin care se deosebesc unul fata de altul.Cu toate acestea conturile se gasesc intr-o strânsa legatura si conditionare reciproca, determinata de corelatiile existente între diferitele elemente patrimoniale ce formeaza obiectul contabilitatii acestora si de reflectarea elementelor respective cu ajutorul lor, pe baza dublei înregistrari, formând astfel, în totalitatea lor, un sistem unitar. Deci totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curenta pentru reflectarea obiectului sau de studiu constituie sistemul conturilor.