Costuri complete versus costuri parțiale - studiu de caz la SC Confort SA

Rezumat:

În acest proiect am prezentat un instrument al controlului de gestiune, respectiv costul.Acesta reprezintă rezultatul calculaţiei, ce poate fi stabilit după diverse metode, principala sa funcţie fiind cea de informare a managerilor asupra întregii activităţi. Dar pentru a-şi îndeplinirolul său, costul trebuie să fie ştiinţific determinat, asigurandu-i exactitatea, relevanţa şi operativitatea.

Ca urmare am propus pentru calculaţia costurilor alegerea unor metode decalculaţie orientate spre managementul costurilor, care să permită conducerii firmei să vadă clar şisă aprecieze just rezultatele activităţii desfăşurate, pentru a adopta decizii corecte în scopul prevenirii abaterilor.

Trebuie subliniat, că cel mai bun cost nu este neapărat cel care are un plus decalitate, ci acel cost care apare la momentul, locul şi cu precizia dorită de utilizator.

Cuvinte cheie:

cost; obiectul calculaţiei;centre de costuri;

cheltuială;metode de calculaţie;calculaţia costurilor

CAPITOLUL I

“Concepte privind costurile”

1.1 Noţiunile şi conţinutul costurilor

Costul reprezintă expresia valorică a consumului de resurse necesare pentru producerea şi distribuţia bunurilor materiale, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.

Din punct de vedere contabil, costul reprezintă suma unor cheltuieli efectuate de o entitate economică în scopul obţinerii şi/sau comercializării unui produs, serviciu sau activităţi. Aceste cheltuieli sunt determinate de desfăşurarea continuă a unei activităţi, care presupune folosirea celor trei tipuri de resurse indispensabile în orice proces de producţie : resurse materiale, umane şi financiare.Costul reprezintă un indicator de efort, de cheltuială şi trebuie încadrat în categoria resurselor consumate.

1.2. Clasificarea costurilor

- Clasificarea costurilor în funcţie de natura lor economică

Una dintre cele mai importante clasificări ale costurilor este dată de natura economică a diferitelor elemente de cost, această clasificare ajutându-ne la calcularea costului total. Conform acestei clasificări se identifică următoarele tipuri de costuri :

- costuri materiale ;

- costuri cu munca vie ;

- alte costuri.

Costurile materiale sunt generate de consumurile de mijloace de producţie şi îmbracă forma de cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor (corporale şi necorporale), cu uzura obiectelor de inventar, precum şi de cheltuieli generate de consumul de materii prime, materiale auxialiare, energie şi combustibili, piese de schimb etc.

Costurile cu munca vie sunt reprezentate de consumul de forţă de muncă şi îmbracă forma de cheltuieli cu remuneraţiile cuvenite personalului, cu contribuţiile la fondul de asigurări sociale, contribuţiile la fondul de şomaj.

În categoria altor cheltuieli se includ taxele şi impozitele, chiriile, redevenţele etc.

- Clasificarea costurilor după destinaţie, pe articole de calculaţie

În contabilitatea de gestiune, cheltuielile se clasifică după destinaţie, pe articole de calculaţie. După funcţia pe care o îndeplinesc, elementele de cost sunt repartizate în raport cu diferitele aspecte ale activităţii, respectiv : aprovizionare, producţie, administraţie, vânzare şi desfacere, identificându-se următoarele costuri :

- costul de achiziţie ;

- costul de producţie ;

- costul cu desfacerea şi comercializarea produselor;

- costul general de administraţie.

- Clasificarea costurilor după conţinut

În funcţie de conţinutul lor, costurile pot fi:

- Complete;

- Parţiale.

Capitolul II

„Costurile complete”

2.1. Concepte şi componente

Conceptul costului complet este ilustrat printr-o serie de metode clasice (metoda globală, metoda pe faze, metoda pe comenzi) sau metode evoluate (standard cost, metoda costurilor normate, T.H.M., G.P.).

Cunoaşterea particularităţilor fiecăreia dintre ele contribuie direct la utilizarea lor în raport cu cerinţele impuse de managementul activităţii de exploatare (de producţie). Fie că determină numai un cost efectiv (istoric sau postoperativ) – în cazul metodelor clasice – fie că determină un cost antecalculat, anticipativ, faţă de care costul efectiv se poate raporta existând în acelaşi timp şi posibilitatea controlului, analizei şi influenţării costurilor – în cazul metodelor evoluate – orice metodă de calculaţie bazată pe conceptul costurilor totale aparţine categoriei metodelor absorbante. Aceste metode iau în considerare, în calculaţia costurilor, totalitatea cheltuielilor generate de desfăşurarea activităţilor de exploatare calculând un cost complet pe produs, lucrare, serviciu etc.