Cuprins
- 1.Caracteristica generală a activităţii economico-financiare a
- întreprinderii şi structura contabilităţii.
- 2.Contabilitatea activelor materiale pe termen lung.
- 3.Evidenţa materialelor,obiectelor de mică valoare şi scurtă
- durată.
- 4.Contabilitatea mişcării mărfurilor în unităţile de comerţ
- cu ridicata şi/sau cu amănuntul.
- 5.Contabilitatea creanţelor întreprindereii .
- 6.Contabilitatea mijloacelor băneşti.
- 7.Contabilitatea capitalului propriu.
- 8.Contabilitatea datoriilor.
- 9.Contabilitatea decontărilor cu personalul privind
- retribuirea muncii.
- 10.Contabilitatea veniturilor.
- 11.Contabilitatea cheltuielilor.
- 12.Conţinutul şi structura rapoartelor financiare, anexelor
- la ele şi notei explicateve.
Extras din proiect
Tema1.Caracteristica generală a activităţii economico-financiare a întreprinderii şi structura contabilităţii.
Contabilitatea reprezintă un sistem informaţional utilizat pentru cuantificarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor utile în procesul de luare a deciziilor economice.
Sistemul contabilitaţii al întreprinderii
reprezintă ansamblul principiilor, normelor, regulilor, instrumentelor, procedeelor şi tehnicilor de asigurare a informaţiilor necesare conducerii intreprinderii.
Contabilitatea financiară:
obiect: circuitul patrimonial al intreprinderii luat în totalitate ca entitate gestionată;
scop: determinarea la închiderea exerciţiului financiar a situaţiei patrimoniului şi a rezultatului global al exerciţiului;
asigură informaţiile necesare completării situaţiilor financiare;
are la bază norme unitare, aplicabile tuturor intreprinderilor.
Contabilitatea de gestiune (managerială):
obiect: calculaţia costurilor, stabilirea rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor, precum şi întocmirea, execuţia şi controlul;
scop: determinarea periodica rezultatelor analitice (pe produse) şi furnizarea de date necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea intreprinderii;
informaţiile sunt utilizate numai în interiorul intreprinderii, au caracter confidenţial şi ţin de strategia adoptată de fiecare intreprindere;
este obligatorie, dar nu are la bază norme unitare, ea se organizează şi se conduce de către fiecare intreprindere în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile proprii.
Planul contabil general
Este cadrul şi instrumentul normalizării contabile la nivel naţional.
El constituie o teorie care ghidează practica contabilă la nivelul unei ţări. Ca instrument al normalizării contabile, poate fi recomandat sau impus celor vizaţi.
Trebuie să aibă un conţinut adecvat. Este formată din: ansamblul de principii şi reguli contabile lista de conturi şi recomandări pentru utilizarea lor vocabular contabil metode şi proceduri pentru organizarea contabilă.
Notă: Planul Contabil General nu se confundă cu Planul de Conturi General, care este o parte a lui.
Cadrul contabil conceptual
Se numeşte în prezent cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiei financiare. Este definit ca un sistem coerent de obiective şi principii fundamentale legate între ele, susceptibile să conducă la formarea de norme şi să indice natura, rolul şi limitele contabilităţii finaciare şi ale situaţiilor finaciare.
Cadrul general tratează urmtoarele probleme:
- obiectivul situaţiei financiare;
- elementele ce compun situaţia financiară;
- recunoaşterea elementelor situaţiei financiare;
- evaluarea elementelor;
- conceptele de capital şi menţinerea de capital.
Obiectivul situaţiei financiare este acela de a furniza o informare cu privire la situaţia financiară a intreprinderii, perfomanţa activităţii, evaluarea situaţiei financiare. Pentru a răspunde acestui obiectiv cadrul general face următoarele precizări:
întocmirea conturilor anuale presupune:
- aplicarea unei contabilităţi de angajamente;
- afirmarea stării de continuitate a activităţii.
informaţiile situaţiei financiare trebuie să prezintă anumite caracteristice:
- să fie inteligibile – înţelese uşor de utilizator, cu condiţia ca aceştia să cunoască activitatea desfăşurată de intreprindere şi să aibă cunoştinţe contabile;
- informaţiile să fie pertinente (relevante) – influenţează deciziile economice ale utilizatorului. Pertinenţa informaţiilor se apreciază prin: mărimea semnificaţiei informaţiilor sau imparţialitatea lor;
- să fie credibile (fiabile) – utilizatorul trebuie să aibă încredere în ele, să fie convins că informaţiile sunt corecte, nu duc la interpretări eronate;
- să fie comparabile în timp la aceeaşi intreprindere şi în spaţiu între intreprinderi similare.
Elementele ce compun situaţia financiară sunt:
- bilanţul contabil;
- notele la situaţia financiară;
- situaţia fluxului de numerar;
- situaţia modificării capitalului propriu.
ANALIZA ŞI FORMULA CONTABILĂ
Analiza determine conturile şi să se redacteze formula contabilă.
Astfel avem 5 etape contabile pentru studierea fiecărei operaţiuni economico-financiare încât în final să aiba loc:
- Determinarea naturii operaţiei (N.O.)
- Identificarea elementelor modificate (E.M.):
- Identificarea conturilor în care efectuăm înregistrarea (Ct.):
- Aplicarea regulilor de funcţionare pentru a stabili partea de debit sau de credit în care vom opera în fiecare din aceste conturi (R.F.):
- Redactarea formulei contabile (F.C.):
Formula contabilă egalitate în care în stânga se trece contul care se debitează, iar în dreapta se trece contul care se creditează.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dare de Seama Privind Practica de Producere la Contabilitate.doc