De la contul de profit și pierdere la rezultatul global

1. Informatia – element vital in afaceri

Din antichitate ne-au parvenit diferite liste de cheltuieli sau de provizii, fara ca ele sa fie componente ale unui sistem contabil articulat. In Evul Mediu, dezvoltarea comertului in oraselele – state italiene a condus la aparitia unui sistem complex de evidenta, si anume contabilitatea in partida dubla. In 1494, calugarul franciscan Luca Paciolo a publicat un tratat de matematica – Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proprotionalita – care cuprindea si o descriere a practicilor negustorului venetian al epocii, intre care si cea a contabilitatii in partida dubla. Paciolo nu a pretins ca a inventat contabilitatea in partida dubla, dar aceasta parte a cartii sale a fost tradusa in multe limbi, contabilitatea in partida dubla fiind denumita “metoda italiana”. De aceea, o mare parte a vocabularului contabil provine din limba italiana, de exemplu: casa, banca, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilant etc.

Profesiunea contabila liberala s-a dezvoltat mult mai tarziu, in secolul al XVIII – lea, o data cu crearea primului corp al contabililor in Marea Britanie (Institutul Scotian al Contabililor Autorizati, in 1854). Tehnica partidei duble s-a schimbat nesemnificativ de-a lungul timpului; s-a modificat, in schimb, perspectiva asupra obiectului, scopului si continutului raportarilor contabile. De la simpla evidenta a averii negustorului si a afacerilor lui, prin implicatiile sale sociale, contabilitatea s-a transformat intr-un sistem informational care afecteaza distributia resurselor la nivelul unei intregi economii.

Chiar inainte de a exista un sistem teoretic care sa-i precizeze rolul in mod formal, informatia a fost motorul dezvoltarii, astfel incat cunostintele noi se cladesc pe suportul celor existente. Multimea de date noi este filtrata, prelucrata cu un aparataj conceptual specific fiecarei discipline stiintifice, obtinandu-se produsul: informatia.

Prin analiza si interpretarea informatiei se iau deciziile referitoare la actiunile viitoare sau la evaluarea actiunilor anterioare. Contabilitatea este si ea o disciplina informationala. Contabilitatea studiaza efectele tranzactiilor economice si ale altor evenimente asupra situatiei economice si financiare, precum si asupra performantei unei entitati contabile, in scopul informarii utilizatorilor interni si externi. Prin limbajul sau, prin sistemul propriu de concepte si proceduri, contabilitatea este singura disciplina care poate furniza informatii financiare despre o organizatie. Aceste informatii formeaza baza pentru evaluarea organizatiei de catre un ansamblu de utilizatori din interiorul si din exteriorul organizatiei.

Analiza situatiilor financiare presupune studiul relatiei dintre informatiile cuprinse in aceste documente, la un moment dat si tendinta evolutiei acestora, intr-un anumit interval de timp. Scopul principal al analizei situatiilor financiare este acela de a obtine o imagine pertinenta a situatiei interne a intreprinderilor, reflectata concentrat in nivelul rentabilitatii, eficientei si riscului, informatii care permit apoi selectarea deciziilor optime de investitii. Prin analiza financiara se elaboreaza previziuni cu privire la evolutia viitoare a subiectului analizat si se poate diagnostica starea financiara a intreprinderii. Analiza financiara permite, de asemenea, evaluarea echipei manageriale. Mai presus de toate, insa, analiza financiara reduce numarul deciziilor bazate pe intuitie si subiectivism, ingustand substantial inevitabilele manifestari ale incertitudinii.

Contabilitatea financiara are ca obiect inregistrarea tuturor operatiilor si tranzactiilor care afecteaza patrimoniul agentilor economici, masurarea variatiilor la care acesta este supus, calcularea si explicarea rezultatelor financiare, intocmirea situatiei financiare de sinteza, documente care trebuie sa asigure mediului exterior imaginea fidela si retrospectiva a situatiei intreprinderii.

Reflectand relatiile de schimb ale intreprinderii cu mediul exterior, contabilitatea financiara trebuie organizata pe baza de norme unitare pentru a asigura informatiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clientii, furnizorii, asociatii, bancile, statul, si sa permita comparabilitatea indicatorilor gestiunii economico-financiare intre diferite unitati.

Pentru relatia cu statul contabilitatea financiara costituie suportul pe baza caruia se evalueaza si se stabilesc obligatiile financiare si sarcinile sociale.

Relatiile delimitate si evidentiate in contabilitate au, o determinare obiectiva, iar faptul ca ele apar la intersectia intreprinderii cu tertii sunt divulgabile integral. Pornind de la aceasta stare, contabilitatea este publica, dar si , standardizata, adica se bazeaza pe norme privind productia, prezentarea si utilizarea informatiilor contabile.

Contabilitatea isi aduce o contributie deosebita in stiinta si practica economica, deoarece, prin intregul sau continut, imbina armonios teoria abstracta cu realitatea fenomenelor studiate. Prin mecanismul sistemului de conturi, contabilitatea furnizeaza un sistem de informatii corelat si verificat si, promoveaza rigurozitate si exactitate in reflectarea fenomenelor economico-financiare.

Adoptarea unor decizii corecte, care sa corespunda pe deplin realitatii si sa contribuie la rezolvarea problemelor multiple si complexe ce pot aparea in activitatea economico-financiara, este dependenta de calitatea si cantitatea informatiilor furnizate prin intermediul sistemului informational

economic. Toate masurile intreprinse in vederea perfectionarii sistemului informational economic au contribuit in egala masura si la perfectionarea contabilitatii.

In cadrul sistemului informational economic, informatiile furnizate de subsistemul informational contabil detin un rol deosebit de important, deoarece, prin continutul sau, informatia contabila este exacta, completa si neintrerupta, ea caracterizand dimensiunea si fluxurile valorice care iau nastere in cadrul procesului reproductiei sociale si prin intermediul carora se exercita functia financiar-contabila a intreprinderii.

Contabilitatea este vazuta ca “limbajul afacerilor” , altfel spus o activitate de comunicare care are drept scop prezentarea unei imagini fidele asupra situatiei financiare,a modificarilor situatiei financiare si a performantelor unei organizatii, in vederea fundamentarii deciziilor unei game largi de utilizatori.Desi gama de obiective ale contabilitatii in general si ale contabilitatii financiare in special este foarte diversa, nu se poate neglija faptul ca produsele finale ale oricarui sistem contabil sunt documentele desinteza, iar oferta de informatii furnizate de aceste documente depinde de utilizatori si, respectiv, de necesitatile lor informationale. Pentru a putea satisface cerintele informationale ale analizei financiare, contabilitatea a fost confruntata cu necesitatea elaborarii unui procedeu propriu de generalizare si sintetizare a datelor siinformatiilor, ceea ce a implicat crearea unui instrument corespunzator, si anume bilantul contabil.