Determinarea impozitului pe veniturile salariale

ARGUMENT

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție este legată de existența statului si a banilor. De la apariția lor, impozitele au fost concepute si aplicate diferit, in funcție de dezvoltarea economico-socială si de cheltuielile publice acceptate in fiecare stat. Informații despre impozitele, taxele si cheltuielile publice din antichitate provin, în special, din istoria statelor antice, grec si roman.

Noțiunea, de impozit, provine din limba latină „imputus”. Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice si juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit tip de avere, pentru care, conform legii, datorează impozit. Sursa din care se plătește impozitul este diferită in funcție de forma pe care o îmbracă venitul realizat de persoanele fizice si juridice si este prevăzută de lege. Astfel, pentru agenții economici, sursa este profitul, pentru proprietarii funciari este renta, iar pentru salariați este salariul. Pentru liberii profesioniști si micii meseriași sursa impozitului este venitul realizat din activitatea pe care aceștia o desfășoară.

Unii autori consideră salariul ca fiind o plată pentru închirierea forței de muncă sau pentru muncă, alții, ca preț pentru cumpărarea mărfii dorită de muncă, iar o a treia categorie de autori susține că este o sumă plătită celui care își “închiriază serviciile”, dar care formează și se comportă urmând, în linii generale , aceleași reguli ca prețul oricărei alte mărfi. Asupra acestui venit, salariul, se adaugă o prelevare obligatorie si nerambursabilă la bugetul statului , numită impozit pe veniturile salariale (salarii).

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic si social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează in faptul că prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părți importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, între persoanele fizice si cele juridice.

Am ales să tratez această temă, “ Determinarea impozitului pe veniturile salariale ” ,deoarece mi-a atras atenția complexitatea și structura acestui impozit și consider că este un subiect de actualitate care trebuie avut in vedere.

CAPITOLUL 1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND VENITURILE BUGETARE

1.1. Definirea si structura veniturilor bugetare

Veniturile bugetului de stat reprezintă acea parte a veniturilor publice cuvenită puterii centrale a statului, pentru a fi folosită apoi în scopul îndeplinirii obiectivelor și programelor puterii centrale, pe perioada ultimului an bugetar.

Realizarea veniturilor bugetare se face în funcție de necesitatea repartiției venitului național, structura economiei naționale, gradul de dezvoltare teritorială a țării și nivelul de dezvoltare a forțelor de producție. În acest context, creșterea veniturilor bugetare este un obiectiv al politicii macroeconomice, influențat de o serie de factori.

În România veniturile publice sunt structurate pe criterii economice în conformitate cu structura sistemului bugetar.

Structura veniturilor bugetare este următoarea:

I. Venituri curente

A) Venituri fiscale, din care:

1) Impozite directe:

a) impozit pe profit;

b) impozit pe salarii și venituri, din care :

- cote și sume defalcate pentru bugetele locale (se scad);

c) alte impozite directe;

d) contribuții.

2) Impozite indirecte, din care:

a) TVA, din care:

- încasat;

- sume defalcate pentru bugetele locale (se scad);

b) accize;

c) taxe vamale;

d) alte impozite indirecte.

B) Venituri nefiscale

II. Venituri din capitală

III. Operațiuni financiare

Cererea de venituri publice este determinata de nivelul si evoluția cheltuielilor publice.

Pentru acoperirea cererii de venituri publice la un moment dat este necesară existența unei multitudini de factori de influența printre care enumerăm :

- factori economici - concretizați în produsul intern brut și dinamica sa;

- factori monetari, de tipul masă monetară, credit, dobândă, concretizați în preț și

evoluția sa;

- factori sociali - respectiv educaționali, culturali, de sănătate;

- factori demografici - concretizați în numărul și structura populației și care determină

numărul contribuabililor;

- factori politici și militari;

- factori de natură financiară care se concretizează în dimensiunea cheltuielilor publice

ceea ce a condus la apariția unor noi tipuri de venituri publice având drept efect

diversificarea structurii financiare.