Diagnostic Economico-Financiar

CAPITOLUL I

PREZENTAREA SI POZITIONAREA FIRMEI IN RAMURA DE ACTIVITATE

TRANSPORTURILE FEROVIARE

Rolul transporturilor în economia naţională

Transporturile reprezintă o componentă a producţiei materiale, fiind compusă din totalitatea mijloacelor de deplasare în spaţiu a mărfurilor şi persoanelor, a utilajelor, a căilor de telecomunicaţie, folosindu-se un personal de specialitate.

Noţiunea de „a transporta” îşi are originea în latinescul „transportare”, fiind preluată în limba franceză „transporter” cu sensul general de „a căra, a duce dintr-un loc în altul”. Din cele mai vechi timpuri transporturile au fost prezentate în activităţile cotidiene ale oamenilor, iar pe măsură ce societatea a evoluat, importanţa în sistemul complex al civilizaţiei umane a crescut continuu.

Transporturile au apărut şi s-au dezvoltat o dată cu societatea şi civilizaţia umană. Deplasarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor, cu ajutorul anumitor mijloace şi pe anumite căi a precedat apariţia şi adâncirea diviziunii sociale a muncii. Aceste deplasări erau necesare şi în condiţiile economiei naturale, deoarece punctele de obţinere (producere) a bunurilor necesare traiului şi punctele de păstrare, de consum erau localizate în zone diferite.

Procesul apariţiei transporturilor ca ramură distinctă a economiei naţionale a început la sfârșitul sec XV-lea şi s-a desfăşurat o data cu revoluţia industrială. Până la începutul sec al XIX-lea transportul se făcea numai pe căi de comunicaţii terestre şi pe căi navigabile.

România se confruntă cu o serie de disfuncţionalităţi privind adaptarea modurilor de transport la noile cerinţe ale Pieţei Unice Europene şi anume:

- creşterea cererii de transport rutier, cu influenţe ecologice negative profunde, în paralel cu crearea unui surplus de capacitate pe anumite linii feroviare şi fluviale;

- scăderea flotei maritime comunitare;

- concurenţa limitată din sectorul transportului aerian, ca urmare a existenţei unor acorduri bilaterale cu prevederi depășite şi divizarea spaţiului aerian comunitar.

Soluţiile de combatere a acestor disfuncţionalităţi sunt:

- armonizarea şi diversificarea politicii fiscale;

- eliminarea incompatibilităţilor tehnice din transportul feroviar, inclusiv a diferenţelor de ecartament prin armonizarea standardelor;

- demontarea navelor fluviale excedentare cu finanţare comunitară;

- înfiinţarea unui registru naval comunitar care să ofere avantaje armatorilor comunitari;

- modernizarea infrastructurii portuare;

- armonizarea controlului spaţiului aerian.

O soluţie de combatere a dezechilibrelor din transporturi o constituie abordarea lor din perspectiva intermodală, ceea ce contribuie semnificativ la reducerea costurilor sociale totale ale transportului de mărfuri prin armonizarea avantajelor oferite de modurile de transport şi minimizarea deficienţelor acestora. Astfel, în condiţiile generalizării aplicării containerizării, pachetizării şi paletizării la cele mai largi categorii de mărfuri şi a dezvoltării concurenţei intermodale conform legilor pieţei, se va dezvolta rapid transportul combinat, devenind principalul mod de transport al viitorului, datorită fiabilităţii înalte, vitezei maximale, capacităţii şi frecvenţei acestuia.

Transporturile constituie un factor important în realizarea schimburilor comerciale ale României cu ţările Comunităţii Europene, precum şi în intensificarea contactelor umane, acestea fiind considerate un sector strategic al economiei naţionale, datorită posibilităţilor de reorientare a schimburilor economice pe care le oferă. Transporturile au rolul de promotor al dezvoltării economice pe plan regional, naţional şi comunitar, influenţând atât dezvoltarea industriei, cât şi a serviciilor şi asigurând o creştere susţinută a producţiei şi a nivelului de viaţă.

Importanţa economică a transportului feroviar

Transportul feroviar presupune deplasarea în spaţiu şi timp a bunurilor şi persoanelor cu ajutorul locomotivelor şi al vagoanelor, care circulă după un program prestabilit, pe trasee fixe, acestea fiind căile ferate.

Este cel mai important mod de transport terestru şi al doilea ca importanţă, în traficul mondial internaţional. Societăţile feroviare depun eforturi susţinute în vederea reducerii duratei de deplasare a mărfurilor, a preţului tarifului de transport şi a creşterii cantităţii de marfă transportată.

Domeniul transporturilor

În perioada 1990 – 2000 activitatea generală privind reorganizarea şi restructurarea instituţiilor şi unităţilor din cadrul Ministerului Transporturilor s-a desfăşurat în contextul implementării noilor reglementări armonizate gradual cu legislaţia Uniunii Europene. Procesul de restructurarea şi descentralizare s-a realizat treptat, urmărindu-se atât crearea unor condiţii optime de dezvoltare şi modernizare a instituţiilor publice, regiilor şi societăţilor comerciale nou create, cât şi asigurarea de către acestea a unor activităţi şi servicii corespunzătoare cerinţelor actuale şi de perspectivă, coroborat cu crearea cadrului legislativ şi organizatoric pentru declanşarea procesului de privatizare.