Diagnosticul Global Strategic al Firmei

Fundamentele analizei economico-financiare a intreprinderii

Diagnosticul global strategic al intreprinderii

Intreprinderea este un sistem deschis, aflat în relatii de dependenta cu numerosi parteneri sociali, care, în mod direct si/sau indirect, conditioneaza performantele acesteia. Mediul natural, economic, politic, social, cultural constituie adesea o sursa de impulsionare, iar alteori un mijloc de limitare a activitatii economice. Orice întreprindere, la un moment dat, se poate confrunta cu probleme acute: reducerea cererii pentru produsele/serviciile sale, cresterea riscului financiar prin scaderea capacitatii de plata, reducerea rentabilitatii, degradarea imaginii, pierderea furnizorilor etc. Aceste deficiente si multe altele îsi gasesc rezolvarea, în exclusivitate, printr-o cercetare stiintifica riguroasa a cauzelor generatoare.

Analiza economico-financiara si în special diagnosticul global al întreprinderii au devenit în ultimii ani domenii de maxim interes pentru teoreticieni dar mai ales pentru practicieni, în demersurile initiate pentru asigurarea continuitatii si dezvoltarii activitatii agentilor economici. În prezent, nu se poate vorbi despre extinderea unei afaceri fara a efectua în prealabil un studiu care sa argumenteze oportunitatea unei astfel de decizii: vânzarea sau fuziunea unei întreprinderi are ca punct de plecare în negocierea valorii diagnosticul global; restructurarea oricarei activitati necesita în primul rând o analiza economico-financiara; declararea starii de faliment se realizeaza pe baza diagnosticarii

generale a întreprinderii etc. În aceste conditii, se apreciaza ca diagnosticul global reprezinta cea mai buna solutie pentru caracterizarea activitatii unei întreprinderi, fie ca se confrunta sau nu la un moment dat cu probleme.

Diagnosticul global identifica disfunctionalitatile activitatii întreprinderii (daca ele exista), respectiv abaterile de la anumiti parametri considerati normali, determina cauzele

generatoare si propune planul de actiune pentru solutionarea problemelor constatate. Indiferent de domeniul de activitate, libertatea de actiune a unui manager este limitata, deoarece, pe lânga o buna intuitie si profesionalism, luarea unei decizii strategice presupune exactitate, oferita de multiplele instrumente si metode utilizate în investigare. Tari dezvoltate precum: SUA, Canada, Franta etc. dispun de sisteme de consultanta foarte solide, care vin în sprijinul întreprinzatorilor, mari si mici, pentru rezolvarea problemelor de orice natura.

În literatura de specialitate se evidentiaza faptul ca analiza economica si financiara nu trebuie efectuata numai în conditii de criza ci în orice moment, daca se doreste o mentinere la cote maxime a performantelor. Se disting diverse situatii în care poate fi investigata activitatea întreprinderii prin diagnostic:

- dificultate, pentru “a elimina un necaz” sau a remedia o problema caz in care diacnosticul are un rol „curativ”

- preocupare pentru a preîntâmpina eventualele evolutii neasteptate ale unor fenomene, caz în care analiza are rol “preventiv”;

- ambitie pentru dezvoltare, diversificare, crestere etc., caz în care diagnosticul propune caile de realizare a unui “salt înainte”.

Natura diagnosticului

Întreprinderea prezinta analogii importante cu organismul biologic, astfel ca, în anumite situatii, poate fi afectata de unele dezechilibre interne sau poate înregistra perturbari în functionare. Altfel spus, exista o patologie a întreprinderii care poate fi localizata prin simptomele sale (degradarea climatului social, rotatia excesiva a personalului, cresterea exagerata a stocurilor etc.) sau prin consecintele acestora (reducerea rentabilitatii, trezorerie negativa, diminuarea vânzarilor). Este firesc, deci, ca

termenul si practica diagnosticului, initial rezervate domeniului medical pentru identificarea “bolilor în functie de simptome si manifestari”, sa se extinda si la nivelul întreprinderii. Exista însa si diferente care separa diagnosticul economic de cel medical. Este posibil ca unele deficiente în activitatea de exploatare sa nu fie vizibile si, în consecinta, sa nu li se perceapa efectele imediat; astfel de stari constituie frecvent obiect al diagnosticului. El trebuie sa identifice „viciile” ascunse, necunoscute de personalul întreprinderii, pentru care functionarea curenta a societatii este de cele mai multe ori considerata o functionare normala. Aceasta deformare a realitatii provine de cele mai multe ori din rutina ori din subiectivism.

O caracteristica a diagnosticului întreprinderii, realizat de catre specialistii din centrele de consultanta, este punctul de vedere global si neutru, în sensul ca elimina perceptia interna partinitoare asupra fenomenelor, prin subevaluarea unora si supradimendionarea altora. În literatura de specialitate (Franta de exemplu), data fiind complexitatea activitatii agentilor economici, pentru realizarea unui diagnostic relevant se recomanda crearea asa-zisului „bilant al întreprinderii”, care include domenii, continut,

metode si obiective mult mai largi decât bilantul contabil. Aici sunt prezentate punctele forte pentru a fi exploatate si punctele slabe pentru a fi corectate. Astfel:

Activul prezinta punctele forte, cum ar fi de exemplu:

- functionare corecta, organizare optima a activitatii;

- avantaje competitive fata de concurenta (avantaj de cost, imagine de marca, produse/servicii de calitate, rezerve financiare);

Uneori astfel de avantaje, neidentificate prin analiza efectuata de personalul propriu, sunt si valorificate si exploatate prin punerea în practica a planurilor de actiune rezultate din diagnostic, mergându-se chiar pâna la definirea unei noi strategii, centrata pe utilizarea acestor factori de competitivitate.