Diagnosticul și strategiile firmei Siretul SA

A. Intreprinderea – caracterizare strategica

A1. Scurt istoric si descrierea succinta a intreprinderii si a sectorului de care apartine

Infiintata in anul 1973 sub denumirea de Intreprinderea de Tricotaje si Perdele Siretul, actuala societate comerciala s-a constituit ca societate pe actiuni in anul 1990, cu unic actionar statul roman. In prezent, firma este integral privatizata, actiunile sale fiind cotate la Bursa de Valori Bucuresti, la categoria a II a, din anul 1998.

SIRETUL SA este unul dintre cei mai mari producatori de textile din tara, cu un flux integrat de productie pentru perdele, tricoturi si confectii din tricot, utilizand ca materie prima de baza firele din poliester si poliamida.

A2. Misiunea firmei, obiectivele fundamentale (cuantificabile si necuantificabile)

Fiind un reprezentant important al industriei romanesti de profil, Siretul Pascani S.A. se preocupa continuu de promovarea unei culturi a calitatii si crearea cadrului pentru imbunatatirea continua a proceselor, in contextul unei orientari spre controlul si reducerea impactului poluarii asupra mediului inconjurator. Toate acestea s-au concretizat in implementarea si certificarea Sistemului de management al calitatii in conformitate cu cerintele standardului SR EN ISO 9001:2000 si al Sistemului de Management de Mediu in conformitate cu cerintele standardului SR EN ISO 14001:2005. Implementarea cu succes a celor doua sisteme de management au dus la o activitate organizationala eficienta, atat din punct de vedere al calitatii, cat si al mediului.

Aderarea Romaniei la structurile UE a constituit o provocare majora pentru concentrarea eforturilor organizatiei spre atingerea nivelului de dezvoltare cerut de standardele internationale sociale si de mediu, a imbunatatirii calitatii produselor si serviciilor, corelate cu cresterea productivitatii si reducerea costurilor de productie, contracarind astfel atat noul nivel de amplificare al concurentei, cat si restrictiile datorate aplicarii riguroase a legislatiei economice, fiscale si de protectie a mediului.

Inaintea sfarsitului de an 2009, cand situatia financiara a societatii a intrat in dificultate, preocuparea conducerii societatii consta in intarirea pozitiei firmei pe piata interna si externa, precum si isi anuntau disponibilitatea pentru orice tip de colaborare, inclusiv lohn si asociere. Calitatea produselor acestora este certificata de ISO 9001-2001 si realizarea acesteia constituia o prioritate pentru fiecare angajat al firmei.

In urma schimbarii situatiei economice, prioritatea pentru anul 2010 a devenit redresarea societatii.

A3. Definirea optiunilor strategice si a obiectivelor specifice ca scop al diagnosticului

Obiectivele strategiei reprezinta o exprimare in termeni cantitativi a unor stari viitoare dorite pentru organizatie. Prin obiective strategice se desemneaza acele obiective ce au in vedere orizonturi de timp cuprinse de regula intre 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor intreprinderii sau la componente majore ale acesteia. Scopul lor este de a transforma gradul relativ de generalitate a misiunii (formulata prin obiective pe termen lung 5-10 ani) in delimitari concrete

Obiectivele constituie prima componenta operationala a strategiei care se formuleaza, pornind de la misiune prin prisma rezultatelor analizei intreprinderii si mediului, in interactiunea lor.

Obiectivelor strategice pot fi de mai multe feluri. Obiectivele fundamentale se divizeaza in doua categorii: economice si sociale.

Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile avute in vedere pe termen lung, de proprietar, managementul superior si alte categorii de stakeholderi majori. Cele mai frecvente obiective economice se refera la:

- castigul pe actiune;

- valoarea actiunii;

- coeficientul de eficienta a capitalului;

- profitul;

- rata profitului;

- cifra de afaceri, cota parte din piata;

- productivitatea muncii;

- calitatea produselor si serviciilor, etc.

Primele trei obiective reflecta, in exclusivitate, interesele proprietarilor, referitoare la eficienta utilizarii capitalului avansat si la marimea castigurilor efective pe care le primesc. Celelalte obiective, care, fireste, se coreleaza cu precedentele, reflecta o sfera mai larga de interese ale stakeholderilor, in frunte cu managerii si salariatii intreprinderii. Obiectivele economice sunt cele cu pondere determinanta in managementul intreprinderii, intrucat exprima cel mai direct si intens interesele stakeholderilor principali in frunte cu proprietarii. Nu este obligatoriu ca strategia intreprinderii sa cuprinda toate aceste obiective. In functie de conceptia factorilor decizionali implicati, se pot stabili doar o parte din aceste obiective. In unele firme se pot stabili si alte obiective strategice privind produsele noi, salariile etc. Numarul si felul obiectivelor strategice depind foarte mult si de dimensiunea si complexitatea intreprinderii.