Efectul crizei financiare asupra înregistrării și contabilizării stocurilor

INTRODUCERE

Stocurile sunt definite ca fiind o „cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-o piaţă în vederea asigurării continuităţii producţiei sau a desfacerii.

În conformitate cu IFRS din 2007, principalele obiective ale contabilizării stocurilor sunt punerea în legătură a costurilor cu veniturile, pentru a ajunge la o determinare corectă a venitului periodic şi la o reprezentare fidelă a stocurilor care sunt la dispoziţie ca active ale entităţii la data bilanţului. Se întâmplă ca aceste două obiective să fie în conflict şi, conform oricărui sistem de contabilitate în care situaţile financiare sunt pe deplin coerente, adică se face legătura computerizată între bilanţ şi contul de profit şi pierdere, va fi practic imposibilă atingerea ambelor deziderate.

Contabilitatea stocurilor, după IFRS din 2007, este făcută conform unui sistem periodic de inventariere sau conform unui sistem perpetuu. Într-un sistem periodic de inventariere cantitatea stocurilor este determinată periodic prin numărare efectivă, fizică. Pentru cantitatea astfel determinată se decide un preţ, în conformitate cu metoda de stabilire a costului folosită. Costul bunurilor vândute este calculat prin adunarea stocului iniţial şi a cumpărărilor nete şi scăzând stocurile finale. Pe de altă parte, un sistem perpetuu de inventariere a stocurilor păstrează o evidenţă actuală a cantităţii (şi posibil şi a costului) stocurilor la dispoziţie, înregistrând toate vânzările şi cumpărările pe măsură ce apar. Atunci când este achiziţionat un stoc, contul de stocuri este debitat. Când sunt vândute stocurile, se înregistrează costul bunurilor vândute şi al scăderii stocurilor.

Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Obiectivele contabilităţii stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie sunt, în principal legate de realizarea funcţilor comerciale ale întreprinderii. Realizarea acestor obiective este condiţionată de studierea şi luarea în considerare a factorilor specifici care influenţează organizarea contabilităţii activelor materiale, printre care:

- mărimea întreprinderii, care determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor (metoda inventarului permanent sau metoda inventarului intermitent);

- structura organizatorică şi funcţională a gestiunii stocurilor, care determină circuitul documentelor primare şi evidenţa analitică pe gestiuni;

- caracteristicile tehnico – productive ale activelor circulante materiale, în funcţie de care: se face clasificarea acestora, se stabilesc principalele categorii de stocuri şi conturile sintetice corespunzătoare, se elaborează nomenclatorul structurilor;

- decalajul ce poate să apară între vânzarea şi livrarea stocurilor;

- sursele de provenienţă ale activelor circulante materiale aprovizionate, care influenţează conturile sintetice utilizate şi preţurile de evaluare;

- modul de evaluare a activelor circulante materiale, care influenţează modul de înregistrare în contabilitatea sintetică şi alegerea metodelor de determinare a preţurilor de ieşire;

- sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale, care influenţează organizarea contabilităţii stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative şi valorice a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor, precum şi a cheltuielilor efective de transport – aprovizionare;

- documentele însoţitoare la intrarea stocurilor;

- amplasarea depozitelor;

- separarea stocurilor proprii de cele ce aparţin terţilor;

- fazele procesului de aprovizionare;

- mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor de evidenţă şi calcul.

În majoritatea societăţiilor, contabilitatea nu înregistrează zilnic mişcările stocurilor. Valorile ce figurează în bilanţ sunt rezultatul unei duble operaţii: numărare/cântărirea cantităţilor existente în stoc (inventarul fizic) şi o evaluare a cantităţilor.

În conformitate cu OMFP nr. 1.752/2005 costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.

Conform, OMFP 1.752/2005 „Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valori sau numai valoric prin folosirea:

- metodei inventarului permanent