Elemente de Modernism și Postmodernism în Consum

INTRODUCERE

Procesul pe care economia românească îl cunoaşte în aceşti ani “ de tranziţie “ este cel al activităţii întreprinderilor pe baze comerciale, “ de piaţă “, având ca obiectiv eficienţa economică, profitabilitatea.

Dacă metodele de evidenţă contabilă au fost în continuu racordate la acest proces, este timpul ca şi metodele de management financiar, bazate pe o analiză economică modernă, să fie perfecţionate în acelaşi ritm.

Pentru aceasta, un instrument eficient, care oferă informaţii utile referitoare la activitatea economico-financiară a unei societăţi comerciale, îl constituie contul de profit şi pierdere.

În timp ce bilanţul contabil oferă date privind activele societăţii şi sursele ei de finanţare, contul de profit şi pierdere este oglinda activităţii propriu-zise desfăşurată într-o anumită perioadă de timp, a veniturilor realizate, a costurilor şi a rezultatelor financiare obţinute.

Fiind un bun suport pentru analize economice, contul de profit şi pierdere trebuie să ofere managementului informaţii utile în vederea luării unor decizii economice rapide şi eficiente.

Iată de ce consider că această situaţie financiară va avea o importanţă crescândă în conducerea în viitor a societăţilor comerciale româneşti şi de aceea va trebui perfecţionată continuu.

CAPITOLUL I

PERFORMANŢA ECONOMICĂ - OBIECT AL CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE.

VIZIUNE INTERNAŢIONALĂ ASUPRA ACESTUIA

1.1 Definirea conceptului de performanţă şi măsurarea performanţei

Performanţa, concept utilizat destul de frecvent în ştiinţele de gestiune, este, de cele mai multe ori, asociată depăşirii unei limite, unui rezultat, unui reper.

În ciuda utilizării frecvente, noţiunea de performanţă este foarte rar definită în mod explicit, înţelesul acesteia fiind considerat, de cele mai multe ori cunoscut.

Deşi suntem conştienţi de faptul că este foarte greu de explicitat implicitul, prin sintetizarea unor lucrări de specialitate, vom încerca să găsim unele răspunsuri la câteva întrebări, fără a avea pretenţia exhaustivităţii:

- Care este etimologia cuvântului performanţă ?

- Ce este performanţa ?

- Cum se măsoară aceasta ?

- Cum este prezentată în situaţiile financiare ?

Dicţionarul explicativ al limbii române asociază termenului de performanţă două înţelesuri: rezultatul unei acţiuni (de exemplu, rezultatul obţinut de cineva într-o întrecere sportivă), respectiv succes excepţional (realizarea deosebită într-un domeniu de activitate). Din punct de vedere etimologic, aceasta (performanţa) provine din cuvântul francez “performace”, cuvânt ce are la origine atât o vocabulă indigenă –“performance”-, cât şi o traducere a aceluiaşi cuvânt din limba engleză.

În limba engleză, substantivul “performance”, ce este atestat de la sfârşitul secolului al XV-lea, derivă din verbul “to perform”, şi are o triplă valenţă sematică, acesta semnificând: acţiunea în sine, rezultatul acţiunii şireuşita excepţională.

Spre deosebire de cuvântul englez “performance” din care provine, substantivul “performance”, din limba franceză, reprezintă numai rezultatul unei acţiuni, fără să se ţină cont de acţiunea în sine. De asemenea, ca şi în limba engleză, performanţa poate să mai fie asimilată cu o realizare deosebită.

Astfel, din cele prezentate, se constată că semnificaţia cuvântului performanţă, din limba română, este similară cu cea a termenului “perfomance” din limba franceză, acesta având înţelesul atât de rezultat al unei acţiuni, cât şi de realizare deosebită.

Aprioric, abordarea conceptului de performanţă pare destul de simplă, deoarece, de cele mai multe ori, se consideră că este suficient să se analizeze conturile unei întreprinderi pentru a stabili starea de sănătate a acesteia sau, dimpotrivă, riscul de faliment. În realitate, însă, noţiunea de performanţă este destul de complexă şi uniformă. Cu sentimentul că totdeauna mai este ceva de spus despre performanţă, în cele ce urmează, încercăm să definim conturul acesteia.

Echivalentă cu reuşita întreprinderii, în sensul global al percepţiei informative, performanţa se poate identifica cu tripticul: eficacitate, eficienţă şi economie.

Astfel, pentru H. Bouquin, a fi eficace “constă în a merge în sensul obiectivelor organizaţiei”, cu condiţia ca aceasta să fie foarte clar exprimate.

Definiţia prezentată nu precizează natura obiectivelor organizaţiei, dar acestea pot să fie atât de natură economică, cât şi socială.