Emisiile industriale

INTRODUCERE

Performanța de mediu a industriei europene s-a îmbunătățit în ultimele decenii. S-au produs schimbări din numeroase motive: reglementări de mediu mai stricte, îmbunătățiri ale eficienței energetice, o tendință generală a industriei europene de a renunța la anumite tipuri de industrii prelucrătoare cum ar fi cea grea și mai poluantă și participarea companiilor la sisteme voluntare orientate spre reducerea impactului lor asupra mediului. În ciuda acestor îmbunătățiri, industria continuă în prezent să fie responsabilă pentru o povară semnificativă asupra mediului nostru în ceea ce privește poluarea și deșeurile generate de acest sector.

Sectoarele industriale ale Europei aduc multe beneficii economice și sociale importante: acestea produc bunuri și produse, generează locuri de muncă și venituri fiscale. Cu toate acestea, cele mai mari instalații industriale din Europa sunt responsabile de o proporție semnificativă din totalul emisiilor de poluanți atmosferici importanți și gaze cu efect de seră (GES) , precum și de alte efecte asupra mediului, inclusiv eliberarea de poluanți în apă și în sol, generarea de deșeuri și consumul de energie.

CAPITOLUL 1: NOȚIUNI TEORETICE

Noțiunea de poluare se poate defini, conform CONFERINȚEI MONDIALE a Organizației Națiunilor Unite (O.N.U.) asupra mediului (STOCKHOLM-1972), astfel: modificarea componenților naturali sau prezența unor componente străine, ca urmare a acțiunii omului și care în lumina cunoștințelor noastre actuale provoacă prin natura lor, prin concentrația în care se găsesc și prin timpul cât acționează, efecte nocive asupra sănătății, creează disconfort sau are influență asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta ar putea servi.

Emisiile reprezintă „evacuarea directă sau indirectă de substanțe, vibrații, căldură sau zgomot în aer, apă ori sol, provenite de la surse punctiforme sau difuze ale instalației.”

La rândul ei, industria reprezintă „Ramură a producției materiale, a economiei naționale care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară atât a produselor obținute în această ramură, cât și a celor produse în agricultură.”

Industria este la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Emisiile conțin substanțele eliberate în atmosferă de către uzine sau alte centre. Procedeele de producție industrială eliberează emisiile, care se redepun în cazul în care nu există filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substanțele poluante sunt atunci eliberate și pot provoca local catastrofe.

Industria este considerată la ora actuală drept cea mai importantă sursă de poluare. Poluarea industrială pornește de la problema poluării la locul de muncă și până la consecințele ecologice ce interesează globul terestru în întregime. Poluarea la locul de muncă se caracterizează prin prezența substanțelor sau factorilor fizici vătămători în zona locului de muncă, poate avea ca urmări boli profesionale.

Exemple elocvente în acest sens sunt: fabrica de negru de fum de la Copșa Mică, care ar fi trebuit închisă, deoarece noxele ce le elimina depășeau limitele admise, până când aceasta va fi dotată cu echipamente mai performante; ca și combinatul de neferoase de la Baia Mare care elimină în atmosferă cantități însemnate de pulbere. Poluarea industrială a mediului ambiant se propagă mai ales pe calea aerului și apei. Pentru poluarea aerului este vinovată atât industria producătoare de energie electrică, prin gazele evacuate de la centralele termoelectrice, cât și alte ramuri industriale: metalurgia feroasă și neferoasă, chimică și a materialelor de construcții.

Industria extractivă conduce la scoaterea din producție pentru mult timp a terenului exploatat. Exploatările sunt precedate de decopertarea solului fertil, apoi a rocii sterile, care acoperă zăcământul. Siderurgia poluează mediul prin emiterea de fum format din pulberi, combustibili nearși, cenușă, gaze de ardere.

Industria metalelor neferoase elimină noxe ca: oxid de zinc, dioxid de sulf, plumb, fluoruri, cloruri, care afectează viața animalelor sau, în anumite cazuri, structurile metalice ale construcțiilor.

Industria materialelor de construcții poluează atmosfera cu pulberi care pot sedimenta, afectând vegetația, modificând reacția solurilor.

Industria termoenergetică și a petrolului emană gaze, pulberi, degajă fum și hidrocarburi dăunătoare culturilor agricole.

Industria materialelor plastice elimină gaze de tip vinil, compuși greu degradabili, cu mirosuri care determină stări de disconfort.

Industria alimentară de conserve utilizează freoni ca agenți de răcire, afectând stratul de ozon.

Mult mai variată este poluarea apei. Importanța acestei poluări crește, cu atât sunt mai ridicate și posibilitățile de răspândire în mediul ambiant a substanțelor vătămătoare caracteristice diferitelor procese industriale.

Cele mai frecvente substanțe toxice industriale sunt: arseniul, amoniacul, clorul, cromul, cuprul, fluorul, fenolii, oxizii de azot, plumb, sulfații etc.

În general, se poate spune că nu există industrie care să nu genereze poluare: fie deșeuri toxice, fie deșeuri obișnuite (dar în condiții sporite), ori prin zgomot, fum, praf sau simple mirosuri neplăcute. Acesta este de altfel, motivul pentru care înainte de a începe funcționarea unor obiective industriale este necesar a se stabili cu precizie riscurile ce vor fi create pentru mediul ambiant de către produsele acelor obiective, precum și măsurile ce trebuie să le ia pentru a reduce la minimum aceste riscuri.