Etică în profesia contabilă

Misiunea pe care auditorul o are impune o categorie de responsabilităţi profesionale ce trebuie să fie conform cu „codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar“

Aceste principii sunt: independenţa, integritatea, obiectivitatea, competenţa profesională şi atenţia cuvenită, confidenţialitatea, conduita profesională, standardele tehnice.

În cazul unei misiuni de audit este în interesul public ca membrii echipelor de audit, ai firmelor şi, atunci când este aplicabil, ai firmelor din grup să fie independenţi faţă de clienţii de audit.

Auditorii independenţi furnizează informaţii şi fac recomandări pentru menţinerea integrităţii şi eficienţei situaţiilor financiare utilizate de instituţii financiare pentru solicitări de credit şi acţionarilor pentru obţinerea de capital

Misiunile de audit au ca scop sporirea încrederii utilizatorilor cu privire la rezultatul unei evaluări sau a unei măsurări a unui aspect în conformitate cu o serie de criterii. Cadrul general internaţional pentru Misiunile de audit (Cadrul general de audit), emis de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Certificare, descrie obiectivele şi elementele misiunilor de audit şi identifică misiunile la care se aplică Standardele Internaţionale de Audit (ISA), Standardele Internaţionale privind misiunile de examinare (ISRE), Standardele internaţionale privind misiunile de asigurare (ISAE) şi Standardele Internaţionale privind misiunile conexe (ISRS). Pentru o descriere a elementelor şi obiectivelor unei misiuni de audit trebuie să se facă referiri la Cadrul General de Asigurare.

Independenţa implică:

Independenţa de spirit (de drept). Starea de spirit care permite emiterea unei opinii fără a fi afectat de influenţe care compromit judecata profesională şi care permite individului să acţioneze cu integritate, să-şi exercite obiectivitatea şi scepticismul profesional.

Independenţa în aparenţă (de fapt). Evitarea faptelor şi a situaţiilor care sunt atât de importante încât o terţă parte informată şi rezonabilă, care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv măsurile de protecţie aplicate, ar concluziona în mod rezonabil că integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare au fost compromise.

Multe circumstanţe diferite sau combinaţii de circumstanţe pot fi relevante şi, prin urmare, este imposibil să se definească fiecare situaţie care poate genera ameninţări la adresa independenţei şi să se specifice măsurile de protecţie corespunzătoare pentru a reduce aceste ameninţări. În plus, natura misiunilor de certificare poate fi diferită şi, prin urmare, pot exista diferite tipuri de ameninţări care să necesite aplicarea unor anumite măsuri de protecţie. Un cadru general conceptual care să stipuleze mai degrabă ca firmele şi membrii echipelor de certificare să identifice, să evalueze şi să soluţioneaze ameninţările la adresa independenţei, decât să respecte un set de reguli specifice, care pot fi arbitrare, este, prin urmare, în interesul public.

Membrii echipelor misiunilor, ai firmelor şi ai firmelor din grup trebuie să aplice cadrul general conceptual din Secţiunea 100 acelor circumstanţe specifice luate în considerare. În plus faţă de identificarea relaţiilor dintre firmă, firmele din grup dintre membrii echipei misiunii şi clientul misiunii, trebuie evaluat dacă relaţiile dintre persoanele din afara echipei misiunii şi clientul misiunii generează o ameninţare la adresa independenţei.

Exemplele prezentate în această secţiune sunt menite să ilustreze aplicarea cadrului general conceptual şi nu sunt menite să fie, sau nu trebuie interpretate ca fiind o listă exhaustivă a tuturor circumstanţelor care ar putea genera ameninţări la adresa independenţei.

Prin urmare, nu este suficient ca un membru al echipei de audit, o firmă sau o firmă din reţea să respecte pur şi simplu exemplele prezentate, mai degrabă ei ar trebui să aplice cadrul fiecărui caz specific cu care se confruntă.

Natura ameninţărilor la independenţă şi măsurile de protecţie aplicabile necesare pentru a elimina ameninţările sau pentru a le aduce la un nivel acceptabil diferă depinzând de caracteristicile misiunii individuale de audit: dacă este o misiune de audit a situaţiilor financiare sau un alt tip de misiune de certificare; în cel din urmă caz, scopul, informaţia privind subiectul cheie şi utilizatorii ţintă ai raportului. O firmă ar trebui prin urmare să evalueze circumstanţele relevante, natura misiunii de audit şi ameninţările la independenţă atunci când decide dacă este potrivit sau nu să accepte sau să continue o misiune şi când decide natura măsurilor de protecţie necesare şi a faptului dacă un anumit individ ar trebui să fie membru al echipei de audit.

Misiunile de audit bazate pe situaţiile financiare sunt relevante pentru o gamă largă de utilizatori potenţiali; prin urmare, în plus faţă de independenţa de drept, independenţa de fapt este foarte semnificativă. În consecinţă, pentru clienţii auditului situaţiilor financiare, membrii echipei de certificare, firmă şi firmele din reţea se cere să fie independenţi faţă de clientul auditului situaţiilor financiare. Astfel de cerinţe de independenţă includ interziceri privind anumite relaţii dintre membrii echipei de certificare şi directori, funcţionari şi angajaţi ai clientului care se află în poziţia de a exercita influenţă directă şi semnificativă asupra informaţiei din aspectul cheie (situaţiile financiare). De asemenea, ar trebui acordată atenţie faptului că ameninţările la independenţă sunt create de către relaţii cu angajaţii clientului aflaţi în poziţia de a exercita influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză (poziţia financiară, performanţă financiară şi fluxurile de trezorerie).