Evaluare în Contabilitate

Argument

Evaluarea este un procedeu specific metodei contabilitatii.

Evaluarea stocurilor reprezinta cuantificarea, determinarea valorii stocurilor în trei momente diferite: la intrarea în unitate, în gestiune, la darea în consum si în momentul inventarierii, care, de regula, coincede cu momentul încheierii exercitiului financiar.

Am ales aceasta tema deoarece cunoasterea valorii stocurilor este o necesitate, acestea fiind elemente componente ale activului patrimonial. Cuantificarea stocurilor permite înregistrarea acestora în contabilitatea si stabilirea veniturilor si cheltuielilor întreprindereii, ce vor fi utilizate la determinarea rezultatului financiar.

Fara evaluarea la intrare sau la iesire, a stocurilor nu am avea expresia valorica a acestora si deci nu le-am putea înregistra în contabilitate.

Introducere

Sistemul contabil utilizat în tara noastra de toti agentii economici, indiferent de profilul activitatii pe care o desfasoara, are ca sursa de inspiratie atât Directiva a IV-a Uniunii Europene, în special în ceea ce priveste conturile anuale, cât si standardele internationale de contabilitate. Totodata, s-a utilizat Plansa planului de conturi francez sau altfel spus partea formala a Planului Contabil Francez.

De altfel, se poate retine ca întregul proces de normalizare contabila a avut în vedere si urmareste în continuare armonizarea cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Internationale.

Îndeplinirea unui asemenea deziderat a constituit un obiectiv permanent pentru Directia generala legislatie contabila din Ministerul Finantelor, iar reglementarile elaborate în acest sens au deja caracter oficial, fiind aprobate de Ministrul Finantelor si publicate în Monitorul Oficial.

Actualul sistem de contabilitate a fost astfel conceput încât organizarea de ansamblu a contabilitatii se realizeaza pe doua niveluri sau trepte sau sectiuni importante si intercorelate, dupa cum urmeaza: contabilitatea financiara sau generala si contabilitatea de gestiune sau manageriala, sectiuni care sunt elaborate pe baza unor principii, metode si tehnici adecvate economiei de piata.

Contabilitatea financiara se caracterizeaza prin faptul ca are caracter unitar pentru toti agentii economici, iar obiectul sau este cuprinzator si priveste urmarirea, controlul si prezentarea fidela a patrimoniului în totalitatea si structuralitatea sa, a situatiei financiare si a rezultatului exercitiului, prin intermediul documentelor de sinteza, în scopul furnizarii informatiilor utile celor care iau decizii economice.

Evaluarea elementelor patrimoniale sau exprimarea lor valorica, în etalon banesc, are importanta deosebita pentru organizarea si conducerea contabilitatii, contribuind în mod decisiv la respectarea unor principii ale acesteia, dintre care se amintesc: principiul prudentei, principiul costului istoric, principiul permanentei, principiul continuitatii s.a. De altfel, între evaluare si principiile amintite exista o interconditionare reciproca.

Problematica evaluarii face obiectul unor prevederi exprese în cadrul regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii, unde sunt precizate cele patru reguli generale de evaluare a elementelor patrimoniale si anume:

- evaluarea la data sau momentul intrarii în patrimoniu;

- evaluarea la data sau cu prilejul inventarierii;

- evaluarea de la încheierea exercitiului;

- evaluarea la data iesirii din patrimoniu.

În ceea ce priveste evaluarea se retine si faptul ca activele si pasivele unitatii patrimoniale, pe baza unor dispozitii legale exprese, se pot reevalua, ceea ce determina modificarea valorii de intrare a elementelor patrimoniale în cauza; valoarea actuala, stabilita în urma reevaluarii, va deveni valoare de intrare sau contabila, iar diferentele care se determina se înregistreaza distinct în contabilitate, solutionându-se ulterior, pe masura amortizarii sau realizarii activelor reevaluate,