Cuprins
- Cap I. Scurt istoric.3
- Cap II. Noțiuni introductive.4
- 2.1. Conceptul de evaluare.4
- 2.2. Principiile de bază ale evaluării.5
- 2.3. Evaluarea economică și clasificarea evaluării economice.6
- 2.4. Procesul de evaluare.7
- 2.4.1. Definirea problemei.7
- 2.4.2.Diagnosticul întreprinderii.12
- 2.4.3. Aplicarea celor trei abordări ale evaluării întreprinderii.17
- 2.4.4. Reconcilierea valorii şi estimarea valorii finale.20
- Cap III Evaluare pentru raportare financiară și impozitare.21
- 3.1. Definire.21
- 3.2. Valoarea justă.22
- 3.3. Datorii.23
- 3.4 Depreciere.23
- 3.5. Impozitul.30
- Cap IV Modul de realizare a evaluării pentru raportare și impozitare.31
- 4.1. Modul de realizare.31
- 4.2.Determinarea impozitului pe clădiri.35
- Studiu de caz. 40
- Concluzii. 56
Extras din proiect
Cap I. Scurt istoric
Prima asociaţie de evaluatori, cu 6 membri, a fost înfiinţată în anul 1834 în Marea Britanie. În anul 1846 a fost recunoscută profesia de agent imobiliar şi evaluator de imobile, tot în Marea Britanie, scopul evaluărilor fiind exclusiv impozitarea proprietăţilor imobiliare. În anul 1868 a luat fiinţă asociaţia regală a evaluatorilor imobiliari cu numai 20 de membri la acea dată.
În anul 1932 şi în anul 1935 au fost înfiinţate, în SUA, două asociaţii – AIREA şi, respectiv, SREA, care se ocupau de evaluarea proprietăţilor imobiliare. În anul 1991, aceste două asociaţii au fuzionat, sub numele de Appraisal Institute, care este liderul mondial al evaluatorilor de proprietăţi imobiliare.
În România, activitatea de evaluare a început în anul 1992 odată cu înfiinţarea Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR), fondată de către 27 de persoane fizice şi trei companii. Iniţiatorul demersului de înfiinţare al asociaţiei şi de lansare a profesiei de evaluare în România a fost domnul Bădescu Gheorghe, care a fost timp de 10 ani primul preşedinte al ANEVAR.
În anul 2011 s-a înfiinţat Uniunea Naţionala a Evaluatorilor Autorizaţi din România (numită în continuare Uniunea), prin Ordonanţa Guvernului nr. 24, care a permis înscrierea în componenţa sa a evaluatorilor care erau membri în asociaţiile profesionale care includeau evaluarea bunurilor în obiectul lor de activitate. Având în vedere notorietatea pe care o avea ANEVAR pe piaţa evaluării, atât internă cât şi internaţională şi faptul că în mai multe acte normative se făcea referire la membri ANEVAR şi la standardele aplicate de către aceştia, s-a propus ca ANEVAR să organizeze prima Adunare Generală Naţională şi prima Conferinţă Naţională a Uniunii şi să deruleze procedurile de organizare şi funcţionare ale Uniunii.
Prima Adunare Generală Naţională a reprezentat convocarea tuturor celor peste 5.000 de membri care s-au înscris în termenul legal şi a avut ca unic punct pe ordinea de zi alegerea delegaţilor la prima Conferinţă Naţională pe baza normei de reprezentare de un participant la 20 de membri titulari. Astfel, în data de 19 noiembrie 2011 au fost aleşi cei 235 de delegaţi ai primei Conferinţe Naţionale.În data de 19 decembrie 2011 a avut loc prima Conferinţă Naţională, care a ales primul Consiliu Director al Uniunii. Intrarea în vigoare a prevederilor Ordonanţei era condiţionată, potrivit art. 43, de data publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern de aprobare a Regulamentului de organizare şi funcţionare al Uniunii, a hotărârilor Conferinţei Naţionale privind standardele de evaluare, a Regulamentului Comisiei de etică şi disciplină, precum şi a Codului etic.
În luna aprilie 2012 a fost adoptată, de către Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 353 de aprobare a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.
În luna mai 2012 au fost aprobate, de către Conferinţa Naţională a Uniunii, hotărârile privind standardele de evaluare, Codul etic şi Regulamentul Comisiei de Etică şi Disciplină, care au fost ulterior publicate în Monitorul Oficial.Odată cu îndeplinirea cerinţelor art. 43 din OG 24/2011, respectiv începând cu data de 11 iunie 2012, activitatea de evaluare din România se realizează numai de către evaluatorii autorizaţi.
Cap II. Noțiuni introductive
2.1. Conceptul de evaluare
Evaluarea reprezintă actul sau procesul de exprimare a unei opinii asupra valorii prin intermediul unor demersuri specifice, realizate de către o societate specializată. Prin evaluare nu se creează valoare, ci se interpretează piața pentru a se ajunge la estimarea unei valori
În general, a evalua înseamnă a aprecia, a stabili valoarea, prețul, numărul.
După unii autori, evaluarea este o procedură americană de cotare a întreprinderilor. Această prezentare sugerează că tradiția evaluării aparține țărilor anglo-saxone mai apropiate de piața de capital și că acestea au inițiat folosirea unor termini specifici evaluării .
Bibliografie
- Cărți:
1. Adela Deaconu, Diagnosticul si evaluarea întreprinderii, Editura Intelcredo, editia II;
2. Adela Deaconu, Evaluarea afacerilor, edit Intelcreto 2002;
3. Dalina Dumitrescu, Victor Dragota ,Anamaria Ciobanu , Evaluarea intreprinderilor, Editura Economica , 2002
4. Ioan Dan Morar , Finante publice, editura Universitatea Oradea , editura 2012.
5. Marcel Bolos , Emil Chirila, Evaluarea intreprinderii, Editura Universitatii ,2003
6. Traian Pazitor , Analiza si evaluarea economica a intreprinderii , Editura Perfect, 2006
- Site-uri
1. http://www.account.ro/
2. http://www.buget-finante.ro
3. http://www.eval.ro/dictionar-evaluare/definitii-evaluare/abordare-prin-cost/
4. http://www.haintz.ro/evaluari/evaluare-pentru-raportare-financiara
5. http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=detalii&id=81110
6. http://www.nou.anevar.ro/
7. http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014.htm#_Toc304300156
Preview document
Conținut arhivă zip
- Evaluare pentru Raportare Financiara si Impozitare.docx