Evaluarea inițială și ulterioară a mijloacelor fixe - IAS 16

Capitolul I:

Politici şi tratamente contabile privind evaluarea iniţială şi ulterioară a imobilizărilor corporale (IAS 16)

1.Aria de definiţie şi aplicabilitate a temei.Definiţii şi concepte cheie.

Reuşita unei întreprinderi în realizarea de beneficii economice viitoare depinde de decizia de investire luată în prezent. Din punct de vedere contabil investiţia reprezintă achiziţia sau producţia de active imobilizate ,corporale sau necorporale.

Imobilizările corporale constituie adesea partea principală a activului total al unei întreprinderi.Ca atare,analizarea unei plăţi,pentru a şti dacă ea este un activ sau o cheltuială, are un efect important asupra prezentării rezultatelor activităţii sale.

Politicile şi opţiunile referitoare la contabilizarea imobilizărilor corporale sunt degajate din analiza literei şi spiritului normei contabile internaţionale IAS 16.Prin politica contabilă vom înţelege un ansamblu de principii,norme şi tehnici contabile aplicate în mod coerent pentru atingerea unor obiective stabilite de management .

Obiectivul normei IAS 16”Imobilizări corporale” este de a prescrie prelucrarea contabilă a imobilizărilor corporale.Problemele fundamentale ce vizează contabilizarea imobilizărilor corporale se referă la data contabilizării activelor,determinarea sumei la care să se înregistreze iniţial activele,suma la care să se prezinte activul la datele de raportare ulterioare şi metoda adecvată prin care să se aloce costurile acestora în perioadele următoare.

Acest standard trebuie aplicat în contabilizarea imobilizărilor corporale, exceptând cazul în care o altă normă prevede sau permite o abordare contabilă diferită.

Acest standard nu este aplicabil pentru:

(a) imobilizările corporale clasificate ca deţinute pentru vânzare în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi întrerupte;

(b) active biologice aferente activităţii agricole(a se vedea IAS 41”Agricultura”);

(c) recunoaşterea şi evaluarea activelor de exploatare şi evaluare(a se vedea IFRS 6 „Exploatarea şi evaluarea resurselor minerale”) ;

(d)concesiunile miniere şi rezervele minerale cum ar fi petrolul, gazele naturale şi resusele naturale neregenerabile .

Oricum acest Standard se aplică imobilizărilor corporale destinate dezvoltării sau întreţinerii activelor descrise la punctele (b)-(d).

O imobilizare corporală este un activ tangibil deţinut pentru a fi utilizat în producţia de bunuri sau prestarea de servicii,pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative; şi de la care se aşteaptă să fie utilizat pe o perioadă mai mare de un an.Activele imobilizate definite în IAS 1”Prezentarea situaţiilor financiare” ca acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente .

Un element de imobilizări corporale este recunoscut ca activ,atunci când :

-este probabil ca întreprinderea să beneficieze de avantajele economice viitoare asociate acestuia;

-costul lui,sau valoarea sa justă ,poate să fie evaluat(ă) în mod fiabil.

Activele corporale au consistenţă fizică şi pot fi împărţite în active amortizabile,epuizabile şi alte active corporale.

Deşi IAS 16”Imobilizări corporale”exclude din aria sa de aplicabilitate investiţiile imobiliare,făcând trimitere la IAS 40”Investiţii imobiliare”,acestea se numară printre elementele de imobilizări corporale.IAS 40 defineşte investiţia imobiliară ca fiind acea proprietate imobiliară(un teren sau o clădire sau parte a unei clădiri;sau ambele) deţinută(de proprietar sau de locator în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creşterea valorii capitalului sau ambele, decât pentru :

-a fi utilizată în producţia de bunuri,prestarea de servicii sau în scopuri administrative;

-a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii.

Dacă însă,investiţia imobiliară se aşteaptă să fie realizată(vândută) într-o perioadă mai mică de un an de la data bilanţului sau în cursul ciclului normal de exploatare, ea poate fi clasificată drept activ curent.

1.2.Definirea termenilor.

Valoarea contabilă-valoarea la care un activ este prezentat în bilanţ,adică costul acestuia(sau altă bază permisă precum valoarea justă)net faţă de orice amortizări acumulate şi pierderi acumulate din depreciere .

Costul-reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar,ori valoarea justă a contraprestaţiei efectuate pentru achiziţionarea unui activ,la data achiziţiei sau construcţiei acestuia,sau ,acolo unde este cazul, valoarea atribuită acelui activ la recunoaşterea iniţială,în conformitate cu cerinţele specifice altor IFRS-uri,de exemplu IFRS-2 „Plata pe bază de acţiuni”.

Valoare amortizabilă-costul unui activ sau altă valoare care a fost substituită costului,minus valoarea reziduală a activului.

Amortizare-alocarea costului unui activ pe termen lung, pe durata de viaţă utila a acestuia.

Valoarea specifică societăţii-este valoarea prezentă a fluxurilor de trezorerie pe care o entitate se aşteaptă să le realizeze din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea acestuia la sfârşitul duratei sale de utilizare,sau pe care se aşteaptă să o obţină la stingerea unei datorii.

Depreciere-alocarea sistematică si raţională a valorii amortizabile a unui activ pe durata vieţii economice a acestuia.

Valoare justă-valoarea care ar fi