Evaluarea Patrimoniului în Contabilitate

CAPITOLUL I

Necesitatea evaluarii

Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care constă în cuantificarea, măsurarea în expresie bănească a existenţei mişcării şi transformării elementelor patrimoniale în scopul reflectării acestora în contabilitate. Evaluarea este necesară atât pentru evaluarea curentă a operaţiilor patrimoniale cât şi în scopul generalizării şi centralizării informaţiilor contabile.

În termenii cei mai generali, evaluarea este produsul dintre un element cantitativ şi unul exprimat în etalon bănesc:

E = Q x Eb

în care:

E- evaluare

Q – element cantitativ

Eb – element bănesc

Elementul cantitrativ din expresia de mai sus se exprimă în unităţi naturale, natural-convenţionale sau unităţi de timp ( metrii, kg, litrii, cai putere, tarif/oră, etc.)

Elementul bănesc reprezintă un termen de evaluare generalizator care reprezintă unica modalitate de a aduce la un numitor comun toate elementele şi operaţiile patrimoniale şi îmbracă următoarele forme :

1. Forma costurilor

2. Forma preţurilor

3. Forma tarifelor

4. Forma valorilor

1. COSTURILE

Ca formă a elementului bănesc sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea intrării în patrimoniu a unor bunuri, lucrări sau servicii. Costurile pot fi grupate la rândul lor în costuri de achiziţie şi costuri de producţie.

a.Costul de achiziţie este utilizat pentru evidenţierea în contabilitate a bunurilor achiziţionate de la alte persoane juridice sau fizice şi este format din:

-preţul de cumpărare, rezultat în urma negocierii, înscris în factura primită de la furnizor:

-cheltuieli de transport, aprovizionare, manipulare, încărcare şi descărcare, suportate de cumpărător;

-cheltuieli accesorii, reprezentate de diverse alte cheltuieli necesare punerii în funcţiune a bunurilor achiziţionate;

-taxe nedeductibile: accize, taxă pe valoarea adăugată (în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor, ş.a.

b. Costul de producţie este utilizat pentru înregistrarea în contabilitate a intrării bunurilor obţinute din producţie proprie şi este compus din:

-costul de achiziţie al materiilor prime, materialelor, consumabile directe

-cheltuieli de prelucrare a acestora (directe sau indirecte)

Prin adăugarea la costul de producţie a cheltuielilor de desfacere a bunurilor, se obţine costul complet.

2. PREŢURILE

Reprezintă valoarea încasată sau de încasat în urma vânzării bunurilor şi îmbracă două forme: preţul cu ridicata şi preţul cu amănuntul.

a. Preţurile cu ridicata sunt cela la care circulă bunurile între agenţii economici şi se compun din:

-costul complet

-profilul producătorului;

-alte impozite şi taxe (taxa pe valoarea adăugată, când cumpărătorul este neplătitor al acesteia şi accize, atunci când legea prevede asemenea taxă de consumaţie aferentă bunului respectiv)

b.Preţurile cu amănuntul, respectiv preţurile la care bunurile sunt vândute către populaţie care cuprind:

-preţul cu ridicata

-adaosul comercial.