Evaluarea Patrimoniului în Contabilitate

1. Definirea evaluarii

Contabilitatea masoara si înregistreaza în unitati monetare elementele patrimoniale si operatiile care modifica masa patrimoniului.

Evaluarea în contabilitate consta în cuantificarea si exprimarea în unitati monetare a marimii elementelor patrimoniale (active / pasive) si a operatiilor economice si financiare cu modificari intervenite în masa patrimoniului.

2. Criteriile de evaluare

În teoria si practica de contabilitate s-au conturat trei criterii cu privire la evaluarea fluxurilor si stocurilor de active si pasive, cheltuieli - venituri: valoarea de utilitate, valoarea de piata si timpul.

Primul criteriu, valoarea de utilitate, considera ca valoarea trebuie sa reprezinte „costul” sau „sacrificiul” consimtit pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu sau ceea ce ar aduce bunul respectiv în patrimoniu. Într-o alta formulare, valoarea de utilitate este valoarea pe care un potential cumparator accepta sa o plateasca pentru cumpararea lui.

Valoarea de piata se foloseste în cadrul tranzactiilor directe si reprezinta pretul care poate fi obtinut/platit pe o piata activa caracterizata prin:

- activele de pe piata sunt relativ omogene;

- sunt cantitati suficiente de active;

- preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de catre public.

Timpul vizeaza momentul plasarii evaluarii în trecut, prezent sau viitor. Orice evaluare, în virtutea continuitatii activitatii întreprinderi.

Evaluarea tranzactiilor si a evenimentelor se face la timpul prezent si se bazeaza la intrare pe costul istoric, iar la iesire pe pretul de vânzare.

Evaluarea în contabilitate se face la timpul prezent, dar obiectul evaluarii îl reprezinta activele si pasivele, cheltuielile si veniturile.

3. Bazele evaluarii

Pornind de la cele patru criterii prezentate mai sus, s-au conturat urmatoarele bazele de evaluare: costul istoric, costul curent, valoarea de realizare si valoarea actualizata.