Evaluarea stocurilor la ieșire utilizând metodă FIFO, LIFO și CMP

Conceptul de contabilitate creativă este utilizat pentru descrierea procesul prin care profesionişti contabili îşi folosesc cunoştinţele în scopul manipulării cifrelor incluse în conturile anuale.

Contabilitatea creativă este o tehnică de comunicare ce vizează ameliorarea informaţiilor furnizate investitorilor, este un proces prin care, se manipulează cifrele contabile şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şi divulgare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc; este un proces prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încât să permită “producerea” rezultatului contabil dorit.

Factori care au generat nevoia de creativitate contabilă

Printre factorii care permit dezvoltarea fenomenelui de contabilitate creativă amintim:

-acuritatea concurenţei într-un context de criză;

-factori de conjunctură:

-degradarea rezultatelor şi a situaţiei financiare;

-nevoia de finanţare: fonduri proprii insuficiente, necesitatea de a respecta anumiţi indicatori (rata îndatorării, rezultatul pe acţiune);

-presiunea crescută asupra întreprinderilor în vederea comunicării rezultatelor ”înfrumuseţate”, venită din partea investitorilor şi analiştilor;

-dorinţa de a asigura un curs stabil la lansarea societăţilor private în dorinţa de a fi cotate.

Alţi factori:

-insuficienţa normelor contabile,

-eterogenitatea referenţialelor şi armonizarea în curs care se traduce prin spaţiu de libertate şi de decizii lăsate de către fiecare organism normalizator.

Tehnici de contabilitate creativă:

1) regulile contabile

-permit companiilor să aleagă între diferite metode de contabilizare.

-De exemplu, referenţialul internaţional permite contabilizarea costurilor îndatorării utilizând cele două metode: metoda capitalizării şi metoda rezultatului.

2) estimările contabile

-lasă loc liber manipulărilor.

-Sunt situaţii în care întreprinderea este nevoită să apeleze la doi evaluatori: evaluatorul A care are un punct de vedere optimist şi evaluatorul B care are un punct de vedere pesimist. În acest caz "contabilul creativ" poate manipula evaluarea în funcţie de interesele urmărite, alegând fie opinia evaluatorului A sau a evaluatorului B. Durata de viaţă contabilă se stabileşte în conformitate cu IAS 16- Terenuri si mijloace fixe

- O atitudine optimistă sau pesimistă din partea expertului evaluator în ceea ce priveşte estimarea duratei de viaţă economică utilă poate lăsa loc liber oportunităţilor pentru subiectivism şi contabilitatea creativă.

3) tranzacţiile artificiale

-pot constitui practici ale contabilităţii creative atât prin manipularea cifrelor contabile, cât şi prin mutarea profitului între diferite perioade contabile.

-De exemplu operaţia de lease-back conform căreia o societate vinde un activ către o bancă, pentru a-1 prelua concomitent print-un contract de locaţie. Preţul de vânzare sub o astfel de tranzacţie poate fi fixat deasupra sau sub valoarea curentă a activului, deoarece diferenţa poate fi compensată prin creşterea sau reducerea chiriilor.

4) tranzacţiile veritabile

-pot să ofere imaginea dorită în conturi.

-De exemplu, să presupune ca avem o afacere care constă într-o investiţie de l00.000 u.m., la cost istoric ce poate fi vândută pentru suma de 300.000 u.m. la costul actual. Managerii afacerii sunt liberi să decidă în ce an vor vinde investiţia şi astfel să mărească profitul.

Efectele folosirii tehnicilor creative:

Majorarea sau diminuarea cheltuielilor

-Normele contabile lasă o anumită marjă de manevră în cuantificarea cheltuielilor care aparţin unui exerciţiu.

-De exemplu, pentru anumite active se indică doar numărul maxim de ani în care trebuie amortizate. O durată mai mare sau mai mică de amortizare afectează mărimea rezultatului. În mod similar, se pot analiza provizioanele şi posibilitatea activării anumitor cheltuieli.

Majorarea sau diminuarea veniturilor

-În anumite cazuri, se poate grăbi sau încetini recunoaşterea veniturilor prin aplicarea principiului prudenţei sau a principiului conectării cheltuielilor la venituri.

Majorarea sau diminuarea activelor

-Existenţa unei flexibilităţi, în ceea ce priveşte calculul amortizării şi provizioanelor, creează posibilitatea majorării sau diminuării valorii nete a activelor. De asemenea, stocurile se pot evalua prin diferite metode şi, ca urmare, valoarea lor poate fi diferită, cu efecte corespunzătoare asupra contului de profit şi pierdere. Modificările respective afectează mărimea activelor curente şi necurente, precum şi indicatorii calculaţi pe baza acestora.