Evaziunea Fiscală Internațională

CAPITOLUL I.

Paradisurile fiscale

1.1. Noţiuni de bază

Pentru a ne permite să ne facem înţeleşi pe parcursul acestui capitol vom defini pe scurt o serie de termeni specifici materiei evaziunii fiscale internaţionale.

Alternate director (administrator secund)

Fiecare societate are un număr de prevederi contractuale care o obligă la reuniuni ale consiliului de administratie în ţările în care societatea este constituită. Prin statut administratorul titular are posibilitatea să desemneze un administrator second (alternate director) care să-l reprezinte cu aceleaşi drepturi şi obligaţii în lipsa sa.

Articles of association (statut)

În dreptul anglo-saxon constituirea unei societăţi necesită în general deţinerea a două documente: memorandum of association şi articles of association, ceea ce americanii numesc by-laws. Cel din urmă document cuprinde regulile de funcţionare internă a societăţii pentru desfăsurarea afacerilor şi raporturile cu asociaţii. Legea engleză despre societăţi din 1968 conţine mai multe referiri aplicabile şi în teritoriile care au aparţinut imperiului britanic, cu privire la posibilitatea întocmirii unei anexe la articles of association (statut), dacă fondatorii consideră aceasta necesară.

Authorised capital (capital autorizat)

În ţările în care dreptul dercurge din tradiţia Common lawului britanic legislaţia societăţilor face apel la două noţiuni de capital: la aceea de capital autorizat, care este suma capitalului pe care societatea poate să îl emită după actele constitutive şi capitalul emis, care este acela este subscris de către acţionari. În marea majoritate a ţărilor de drept scris nu cunoaşte noţiunea de capital autorizat, ci de capital subscris.

Back-to-back loan (finanţare paralelă pe baza unei garanţii)

Această operaţiune financiară constă în depunerea unor fonduri în bancă prin filiala unei societăţi constituite într-un paradis fiscal, în garantarea unui imprumut acordat unei alte filiale, funcţională într-o ţară în care taxele sunt ridicate.

Beneficial owner

Această expresie este utilizată de specialiştii fiscali internaţionali anglofoni. Nu are traducere directă cu toate acestea semnificaţia sa exactă este de proprietar (deţine legal şi

legitim un bun sau un drept care îi dă dreptul sau nu la posesie).

Beneficiary (beneficiar)

Persoană care este beneficiarul unui drept aparent, deţinut de un terţ în termenii convenţiei trustului.

Captive bank (bancă captivă)

Este o bancă creată, care utilizează facilităţile oferite de un paradis fiscal, în beneficiul unui concern multinational, unui grup financiar sau a unei bănci importante. Locul ales pentru crearea sa oferă condiţiile necesare pentru implantarea unui centru financiar: valută liber convertibilă, o stabilitate politică şi economică, un acces la băncile internationale, bune comunicaţii imternationale, şi norme legale clar definite. Scopul avut în vedere de fondatori este gestionarea centralizată a trezoreriei grupului, obţinerea de profituri cumulate, de capitaluri disponibile, de participarea la operaţiile de emisiune a împrumuturilor pe piata internaţională, de supervizarea activităţii grupului şi clienţilor săi, gestiunea societăţii, a întregului concern.

Captive insurance company (companie de asigurări)

Este o societate constituită de un grup financiar sau industrial pentru asigurarea societăţilor pentru diferite riscuri. Ea acoperă riscurile pe care societăţile de asigurare nu le acceptă în mod normal. Aceste societăţi au fost create pentru că administraţiile fiscale nu acceptă aceleaşi drepturi tuturor societăţilor.

Closed company (societate închisă)

În general o societate este închisă dacă ea este controlată de cinci acţionari sau mai puţini, care sunt de asemenea administratori.

Common law

Este una din bazele dreptului englez şi în acelasi timp a celor mai multe state de pe glob, care într-o epocă istorică au cunoscut dominaţia britanică. În aceste ţări nu este posibil să se abordeze studiul problemelor juridice fără să se facă referire la această sursă de drept. Este cazul unui număr important de paradisuri fiscale. Baza sa este juristprudenţa.