Evidența mărfurilor în comerțul en-gros

ARGUMENT

Pentru a-si realiza obiectul de activitate în vederea obtinerii de profit , orice firma cu activitate comerciala , de servicii sau de alta natura efectueaza în mod curent tranzactii de cumparari si vânzari de bunuri si servicii.

Întreprinderea joaca un rol important în sfera macroeconomica.Un sector economic foarte dinamic îl reprezinta comertul cu amanuntul.Analiza rolului comertului cu amanuntul trebuie sa plece de la ideea ca vânzarea cu amanuntul este indispensabila în viata economica a societatii ,deoarece,prin intermediul acesteia,produsele sunt puse la dispozitia consumatorilor acolo unde acestia se gasesc, si sunt oferite potrivit posibilitatilor de cumparare ale acestora.

Comertul intern reprezinta o activitate economica utila si creatoare de venit national.Un rol important al comertului îl reprezinta valorificarea marfurilor prin transformarea formei valoare-marfa în forma valoare-bani, si iarasi în forma valoare-marfa.

Într-o economie moderna, mai rar se întâmpla ca producatorii sa vânda marfurile pe care le fabrica direct utilizatorilor finali.De regula,intre acesti factori se impun o multitudine de intermediari care îndeplinesc un ansamblu de functiuni specifice activitatii comerciale.

Reprezentând veriga finala prin care se realizeaza contactul cu consumatorul,comertul cu amanuntul este foarte sensibil si vulnerabil la evolutia mediului ambiant,dovedind însa o mare capacitate de a se adapta la noile conditii ale pietei.Economia moderna a generat noi exigente fata de comertul cu amanuntul,determinându-l ca,alaturi de vânzarea propriu-zisa,sa includa în preocuparile sale si realizarea unor servicii care sa duca la îmbunatatirea sistemului de satisfacere al consumatorilor.

Lucrarea de fata cuprinde informatii cu privire la importanta comertului cu amanuntul în economia nationala, documente necesare pentru evidenta marfurilor si ambalajelor precum si metode de evidenta si evaluare, conturi si operatiuni specifice acestei activitati având în vedere ca distributia a devenit o adevarata industrie în ultimii ani.

I. Delimitari conceptuale privind reflectarea financiar contabila a marfurilor si ambalajelor în comertul cu amanuntul

I.1.Rolul si importanta marfurilor si ambalajelor în comertul cu

amanuntul

Contabilitatea este principalul sistem de informare si reprezinta, în acelasi timp, mijlocul legal de exercitare a unui control asupra corectitudinii si eficientei desfasurarii activitatii comerciantilor.

Societatile comerciale care efectueaza acte de comert au un statut de intermediere între producatori si consumatorii de bunuri materiale. Ca urmare, comertul ca parte componenta principala a sectorului tertiar al economiei se poate defini ca ansamblu de activitati prin care se stabilesc legaturi permanente între producatori si consumatori. În esenta, el se defineste ca o activitate continua de cumparare a marfurilor si revânzare a lor,în scopul obtinerii unui profit.

De regula, drumul urmat de bunurile materiale se înscrie în relatia: aprovizionare-stocare-vânzare.

APROVIZIONAREA se defineste ca act comercial de trecere a marfii din proprietatea vânzatorului în proprietatea cumparatorului cu acordul expres sau tacit al ambilor parteneri.

Momentul intrarii marfii în proprietatea cumparatorului , conform legislatiei, poate coincide cu:

-primirea facturii si receptia marfii urmata de achitarea contrevalorii ei,

-primirea facturii furnizorului. În acest caz apare un decalaj între momentul cumpararii si al receptiei, decalaj care determina aparitia marfurilor facturate dar nereceptionate,

-receptia marfii în lipsa facturii, ceea ce determina aparitia marfurilor receptionate dar nefacturate.

Conform modalitatilor de plata a contravalorii marfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata imediata (în numerar) sau ulterioara (în numerar sau prin banca).

STOCAREA este operatia de formare a rezervelor de marfuri destinate vânzarii.

Din punct de vedere contabil stocul reprezinta:

-element principal al patrimoniului unui comerciant,

-element al calculatiei costului de aprovizionare al marfurilor vândute.

În raport cu exercitiul de exploatare, stocul de marfuri poate fi: initial(Si), curent sau final(Sf).