Evoluția organismelor de control financiar în România

CAPITOLUL I

MOTIVAŢIA, IMPORTANŢA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII

Controlul poate fi definit ca „o activitate de sine stătătoare omniprezentă în oricare domeniu al activităţii socio-umane impusă ca necesitate de informare”.

Rolul controlului ca atribut al conducerii economice a unei întreprinderi, organizaţii sau instituţii, este astăzi unanim recunoscut. Încă de la începutul secolului trecut, Henry Fayol definea conducerea întreprinderii prin cinci atribuţii principale: prevederea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul.

Unii doctrinari consideră controlul financiar ca fiind „controlul exercitat de Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor- Controlul financiar de stat sau controlul financiar propriu al agenţilor economici, sub forma controlului financiar preventiv şi a controlului financiar de gestiune”.

Alţi autori din domeniu sunt de părere că în economia noastră naţională se exercită de fapt şi de drept un control economico-financiar care cumulează atât prerogativele controlului economic, cât şi pe cele ale controlului financiar. Sub raport teoretic, controlul economico-financiar este reprezentat prin funcţia de control a finanţelor şi mai ales prin funcţiile de control gestionar şi informaţional al contabilităţii.

„Controlul financiar de gestiune, ca formă a controlului propriu, este controlul financiar ulterior care urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa tehnic-operativă şi în contabilitate”.

În general, prin lucrările în domeniu, controlul cel mai adesea este abordat sub aspect financiar-contabil cu accent de constrângere în care statul este beneficiarul finalităţii şi rezultatelor controlului.

Controlul financiar reprezintă doar o verigă din construcţia cunoscută sub denumirea de control de gestiune, care este utilizat de către acesta pentru îndeplinirea obiectivelor sale.

Controlul financiar reprezintă, prin rezultatele sale, activitatea care oferă cele mai importante surse de informaţii necesare desfăşurării activităţii de management general. Exercitată în condiţii de eficienţă, activitatea de control financiar are ca principal efect furnizarea tuturor elementelor necesare fundamentării unor decizii optime ce urmează a fi utilizate ca pârghii ale statului sau ale conducătorului de activităţi economice la realizarea obiectivelor din programele propuse.

În cadrul acestui sistem complex de control, controlului financiar i-a fost atribuit un rol important, ca rezultat al tradiţiilor istorice înregistrate de această activitate, ca şi al preocupării permanente a structurilor legislative şi executive de a asigura realizarea, în regim de eficienţă, a tuturor activităţilor economice derulate la nivel naţional.

Obiectivul principal avut în vedere la realizarea cercetării a fost acela de a aduce în atenţie evoluţia organismelor de control financiar de-a lungul vremii pe teritoriul actual al României, precum şi prezentarea succintă a atribuţiilor acestora. În redactarea acestei lucrări am utilizat mai multe metode şi tehnici de cercetare precum: documentarea, observaţia, comparaţia, analiza, sinteza.

CAPITOLUL II

ISTORICUL ORGANSIMELOR DE CONTROL FINANCIAR ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

2.1. Apariţia şi dezvoltarea primelor organisme de control financiar în spaţiul românesec până la 1948

2.1.1. Originile organismelor de control financiar

Având un caracter obiectiv, apariţia controlului financiar pe teritoriul ţării noastre este strâns legată de apariţia finanţelor publice, care, la rândul lor, au apărut ca urmare a apariţiei primelor state feudale româneşti. Mărturii ale existenţei unor forme de control financiar ale statului în spaţiul carpato-danubiano-pontic datează încă din secolul al XIV-lea. În procesul de formare şi cristalizare, statele medievale româneşti, nou înfiinţate, au creat o serie de structuri de control fiscal formate din slujbaşi, al căror principal rol era să asigure strângerea birurilor şi a dijmelor de la contribuabilii vremii.