Evoluția Structurii Situațiilor Financiare în Perioada 2001-2009

Secolul XXI se doreşte a fi secolul informaţiilor obţinute în timp util cu scopul de a adopta cele mai potrivite decizii economice. Astfel contabilitatea reprezintă singurul instrument în măsură să producă informaţii relevante pentru investitori, manageri, instituţii de credit, parteneri de afaceri, salariaţi, public, iar raportarea financiară, pe toate segmentele menţionate, se desăvârşeşte prin practica situaţiilor financiare.

Situaţiile financiare sunt supuse regulilor de prezentare şi de evaluare respectând formalismul impus de normalizare şi de către reglementările contabile. Practica a demonstrat că aceste condiţii impuse pot favoriza distorsiuni între imaginea oferită de către documente şi realitatea economico-financiară a întreprinderii. Diferenţele existente între situaţiile financiare, de la o ţară la alta, sunt determinate de factori sociali, economici şi juridici. Aceşti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite de recunoaştere a structurii situaţiilor financiare, influenţând şi aria de aplicabilitate şi informţiile prezentate în situaţiile financiare. Atenuarea acestor diferenţe este realizată de Comitetul IASC care caută să armonizeze reglementările, standardele şi procedeele privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare; realizarea armonizării impune ca situaţiile financiare să furnizeze informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice. Situaţiile financiare se întocmesc conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a nivelului capitalului financiar nominal.

Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar se finalizează cu întocmirea situaţiilor financiare anuale. Situaţiile financiare anuale întocmite de managementul unei întreprinderi au drept scop reflectarea unei imagini fidele a poziţiei financiare (bilanţul),a performanţei financiare(contul de profit şi pierderi),a fluxurilor de trezorerie (situaţia fluxurilor de trezorerie) şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată (situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi notele explicative). Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de raportul administratorilor, raportul cenzorilor şi de procesul verbal al Adunarii Generale a Acţionarilor(asociaţiilor).

Procesul de normalizare şi armonizare a structurilor economico-financiare ale Romaniei cu cele europene, a făcut necesară adoptarea cadrului legislativ internaţional şi în domeniul contabilităţii.

Pe fondul nevoii furnizării unor informaţii financiare omogene şi comparabile, în contextul globalizării economiilor naţionale, s-a impus şi în România ideea normalizării contabile la nivel regional prin armonizarea cu Directivele Comunităţii Economice Europene (devenită ulterior Uniunea Europeană), dar şi a unei normalizări internaţionale prin adoptarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS)/Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).

În anul 2001, Ministerul Finanţelor a înlocuit Reglementarea contabilă din 1999 care urmărea armonizarea contabilităţii firmelor româneşti cu Directiva a IV-a a CEE şi cu standardele internaţionale de contabilitate, cu una nouă, care se aplica eşalonat în funcţie de mărimea întreprinderii. Astfel întreprinderile mari trebuiau să intre sub incidenţa aplicării normelor IAS/IFRS iar pentru cele mici au fost elaborate “reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene”. Încercarea de a emite o reglementare contabilă care să asigure armonizarea cu două referenţiale, directivele europene şi normele IFRS, nu a rezistat în timp deoarece prin aceste reglementări contabile,2001, nu se asigura o aplicare a normelor IAS potrivit cerinţelor UE iar obiectivul României era integrarea în UE. Astfel, în anul 2005, odată ce faptul că integrarea României în UE la 01.01.2007 devenea evident, principalul normalizator contabil din România, Ministerul Finanţelor Publice, şi-a revizuit politica de aplicare a normelor IFRS şi începând cu exerciţiul financiar al anului 2006 entităţile româneşti au trebuit să-şi întocmească situaţii financiare conforme cu directivele europene şi doar anumite entităţi, considerate “de interes public” ar trebui să-şi publice şi situaţii conforme cu normele IFRS. Însă, pentru a răspunde cerinţelor UE în materie de aplicare a normelor IFRS, s-a adoptat politica europeană, respectiv doar societăţile comerciale ale căror valori mibiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care întocmesc situaţii financiare consolidate au obligaţia ca, începând cu exerciţiul financiar al anului 2007, să aplice normele IFRS. De aemenea băncile vor continua să aplice Standardele Internaţionale de Raportare Financiară la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. Pentru celelalte entităţi de interes public, s-a lăsat opţiunea aplicării normelor IFRS la întocmirea situaţiilor financiare individuale sau consolidate, ale exerciţiului 2007, doar “pentru necesităţi proprii de informare” dar în relaţia cu instituţiile statului, toate entităţile, inclusiv cele care aplică normle IFRS, trebuie să-şi întocmească situaţii financiare anuale conforme cu directivele europene.

Principala preocupare a specialiştilor din domeniul economic este cunoaşterea situaţiei patrimoniale şi financiară a întreprinderilor, cerinţa importantă pentru buna fundamentare a deciziilor manageriale orientate spre diminuarea şi controlul influenţelor nefavorabile din mediul intern sau extern firmei. În acest sens, noile reglementări contabile armonizate cu directivele europene prezintă o metodologie minimală de analiză a poziţiei financiare a întreprinderilor cu ajutorul principalilor indicatori economico-financiari caracteristici la sfârşitul exerciţiului financiar. Pentru a se completa însă imaginea economică de ansamblu a firmei sunt necesare şi alte informaţii din mediul juridic, economic şi social al întreprinderii, referitoare la situaţia generală a economiei naţionale (conjunctura economică, politică monetară şi fiscală etc.), precum şi informaţii sectoriale.

Răspunzând necesităţii obţinerii unei imagini fidele a întreprinderii în ceea ce priveşte performanţele înregistrate, poziţia financiară, modificările stării patrimoniale şi a nivelului de lichidităţi, Ordinul nr. 1.752/2005 îmbogăţeşte conţinutul situaţiilor financiare simplificate prevăzute de O.M.F.P. nr. 306/2002, care cuprindeau: bilanţ, cont de profit şi pierderi, politici contabile şi note explicative, iar opţional puteau întocmi situaţia fluxurilor de trezorerie.

Un set complet de situaţii financiare include următoarele componente:

– bilanţul, care prezintă utilizări, drepturi şi obligaţii ale întreprinderii la încheierea exerciţiului financiar;

– contul de profit şi pierdere, cuprinde rezultatul fluxurilor economice şi financiare de intrare, de prelucrare şi de ieşire;

– situaţia modificărilor capitalului propriu evidenţiază: rezultatul net al perioadei ca imagine a rentabilităţii şi a noii stări patrimoniale; elementele de venit, cheltuială şi rezultat care contribuie la formarea capitalului propriu, efectul cumulat al politicilor contabile şi corecţia erorilor fundamentale;

– situaţia fluxurilor de trezorerie care se referă la intrările şi ieşirile de lichidităţi generate de activitatea întreprinderii şi clasificarea după concepţia bilanţului funcţional în: fluxuri de trezorerie ale activului de exploatare, fluxuri de trezorerie ale activităţii de investiţii şi fluxuri de trezorerie ale activităţii de finanţare;

– note explicative, care conţin date utile în stabilirea poziţiei financiare şi a rentabilităţii.

Obiectivul situaţiilor financiare constă în furnizarea de informaţii referitoare la poziţia financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare, rezultatul administrării întreprinderii şi modul de gestionare a resurselor. Poziţia financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare, generează informaţii privind capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului. Poziţia financiară se determină pe baza informaţiilor din bilanţ şi performanţa pe baza contului de profit şi pierdere.