Expertiză contabilă și control fiscal

1. CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

1.1. Controlul – funcŢie esenŢialĂ a managementului economico-financiar

Controlul reprezintă o funcţie a managementului, un subsistem general de conducere al societăţii, un proces de cunoaştere şi perfecţionare a activităţii economice-sociale şi de participare democratică la conducere.

Obiectul funcţiei de control îl reprezintă urmărirea continuă a funcţionării unui sistem economico-social şi a performanţelor acestuia în raport cu obiectivele pe care şi le-a propus, comparaţia făcându-se prin prisma unor criterii şi standarde prestabilite în vederea preîntâmpinării apariţiei disfuncţionalităţii şi eliminării abaterilor constante.

Funcţia de control are foarte mare importanţă între funcţiile de conducere în economia de piaţă şi finalizează procesul ciclic de conducere, furnizând elemente necesare pt. demararea unui nou ciclu managerial prefigurând necesitatea fixării unor noi obiective corespunzătoare condiţiilor în continuă modificare a reorganizării aferente.

În conditiile economiei de piată, controlul ca formă de cunoastere are în vedere, în principiu, 3 pozitii de interese economico-financiare.:

 Interesele agenţilor economici bazate pe profit;

 Interesele tertilor agenţilor economici;

 Interesele statului.

Controlul reprezintă o formă de perfectionare a activităţii economic-sociale si se orientează spre % aspecte:

întărirea disciplinei, a ordinii, a spiritului de răspundere si a legislatiei;

organizarea mai bună a muncii în toate sectoarele de activitate;

gospodărirea mai bună a resurselor economice si de muncă de care dispune societatea;

lichidarea lipsurilor, deficientelor si abaterilor care există în domeniul economico-financiar;

asigurarea dezvoltării economice mai rapide si cresterea nivelului de trai.

Controlul contribuie la descoperirea si mobilizarea de noi rezerve pt. progresul economic-social la prevenirea si înlăturarea greutătilor si neajunsurilor ce pot afecta buna functionare a mecanismului financiar si stimularea gospodăririi mai eficiente a resurselor.

1.2. Locul controlului în procesul managerial

Managementul este un proces realizat prin unitatea permanentă si dinamică dintre funcţiile de prevedere si organizare, coordonare si comandă, evidentă si control.

Eficacitatea procesului managerial este dată de gradul de activizare al funcţiilor sale. Între funcţiile managementului sunt stabilite raporturi de conditionare dependente de succesiunea fazelor managementului activităţii: prevedere, organizare, coordonare, comandă, control, fiecare fază fiind dependentă de cea anterioară.

Functia de control a mangementului nu actionează izolat, separat, în raport cu celelalte funcţii, ci în strânsă interdependentă reciprocă, ca un tot unitar, care constituie procesul de management.

1.3. Formele controlului activĂŢii social-economice

Controlul, ca funcţie de bază a managemenrului, are un caracter universal iar diversificarea si cresterea complexitătii domeniilor determină atât lărgirea sferei, cât si a modului de realizare a controlului.

Criteriile principale de clasificare a formelor de control sunt:

1. După natura activităţii controlate si a obiectivelor urmărite:

 controlul tehnic – este executat de organele de specialitate asupra:

- tehnologiei productiei;

- asupra cantitătii si calitătii mijloacelor tehnice utilizate;

- productiei obtinute, etc.

 controlul economic – este executat de către organele de specialitate asupra modului de alocare si utilizare a resurselor de productie, urmărindu-se valorificarea acestora în deplină concordantă cu programul si obiectivele prestabilite, a.î. să se asig. cresterea eficientei economice.;

 controlul juridic – are ca obiect verificarea respectării actelor normative, a legilor si a altor reglementări;

 controlul financiar – se exercită asupra acelorasi elemente ca si controlul tehnic si economic, dar are în vedere latura bănească a acestora.;

 control legislativ;

 control al calităţii produselor;

 control sanitar, etc.

2. După momentul executării controlului:

 Controlul prealabil – se realizează înainte de efectuarea unei activităţi pt. preîntâmpinarea aparitiei unor fenomene nedorite care pot dăuna vietii sociale si economice;

 Controlul concomitent – se exercită, de regulă, de către organele de conducere sau prin autocontrol în timpul desfăşurării activităţii sau obiectivelor social-economice. Această formă de control permite urmărirea permanentă, sistematică si directă a mersului activăţii si reglarea operativă a activităţii în conformitate cu parametrii prestabiliti, asigură unitatea dintre coordonare, control si comandă;

 Controlul posterior (postoperativ) – constă în verificarea si analiza operatiunilor si activităţilor după ce acestea au fost efectuate. Desi se realizează după producerea fenomenelor social-economice prezintă avantajul că se poate efectua temeinic, iar pe baza lui se pot trage concluzii utile pt. activităţi viitoare.

Cele 3 forme de control, în timp formează ciclul de control al activităţii si asigură continuitatea controlului din momentul pregătirii unei activităţi până la terminarea ei.