Finanțarea Activelor Imobilizate prin Leasing

1. FINANŢAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE PRIN LEASING

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA LEASINGULUI

Leasingul – ca tehnică de finanţare – vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii şi ridicarea performanţelor, iar în plan general asigură progresul tehnic.

Această tehnică de finanţare vine să dea satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu vor să-şi greveze bunurile mobile şi imobile prin instituirea de ipoteci şi gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Leasingul este o soluţie imaginată pentru a da un nou impuls lumii afacerilor.

O broşură promoţională a unei firme financiare titra: „Valoarea unei maşini este în valoarea sa şi nu în titlul său de proprietate”. Acesta este adevăratul motiv pentru care a fost creat şi s-a dezvoltat leasingul ca una din cele mai folosite căi de finanţare.

Leasingul oferă posibilitatea firmelor de a achiziţiona folosinţa unui bun în scopul producerii de bunuri, fără a fi nevoie şi de achiziţia titlului de proprietate al bunului.

Există similarităţi între leasing şi cumpărarea unui bun. Dacă o companie alege să cumpere un activ, ea trebuie să strângă fondurile necesare achiziţiei, prin împrumut sau tranzacţii pe piaţa de capital. Contrar acestui aranjament operaţiunea prin leasing, dă posibilitatea firmei să obţină folosinţa bunului aproape imediat, pentru care utilizatorul nu trebuie decât să achite comisioanele şi avansul necesar, iar finanţatorii trebuie să aibă capitalul necesar achiziţionării activului.

Conceptul de „leasing” a fost folosit pentru prima dată în 1877, când compania de telefoane „BEL” a hotărât să nu vândă, ci să închirieze telefoanele sale, adică să distribuie echipamente la birou sau în casele clienţilor, în schimbul unor părţi de leasing.

Istoria leasingului este mai veche de mai mult de 4000 de ani şi coincide cu apariţia scrisului şi civilizaţiilor organizate. Nu se cunoaşte cu exactitate data primului contract de locaţie încheiat în istoria umanităţii. Ideea originală a locaţiei aparţine dinastiei Thintenilor, din Egiptul antic, cu 300 de ani Î.C. în această perioadă începeau să se dezvolte raporturi structurate între debitori şi creditori şi apăreau premisele a ceea ce se numeşte acum birocraţie.

Prima dovadă materială a unei operaţii de locaţie datează din anul 200 Î.C., descoperită de arheologii care au efectuat săpături în vechiul oraş sumerian Ur, în sudul Irakului de astăzi. În acea perioadă, preoţii sumerieni împrumutau fermierilor vite, utilaje agricole şi terenuri, în schimbul plăţii unei sume fixe. Pe tăbliţa de argilă, părţile stabileau condiţiile de utilizare şi posesiune, obligaţiile de transfer şi de plată, ca şi dreptul de acces la sursele de apă.

Leasingul sub forma lease-back se aseamănă foarte mult cu forma gajului din dreptul roman „fiducia cum creditare”, care prevedea ca împrumutul să transfere proprietatea unui bun mobil sau imobil în patrimoniul împrumutătorului cu titlu de garanţie, urmând a-l restitui odată cu rambursarea creditului.

Prima societate din istoria umanităţii, cunoscută pentru dezvoltarea unei activităţi de locaţie a aparţinut familiei de bancheri Murashu, în jur de 450-400 Î.C., în oraşul antic Nipur, în sud-estul Babilonului. Societatea era specializată în locaţia terenurilor agricole. În acel timp, ofiţerii şi soldaţii imperiului persan primeau terenuri ca plată pentru serviciul lor. Soldaţii împrumutau familiei Murashu ceea ce nu puteau să cultive singuri, încredinţând gestiunea şi folosirea cultivatorilor contra unei remuneraţii. Este interesant de observat asemănarea cu sistemul triunghiular caracteristic leasingului.

În timpul revoluţiei industriale, naşterea unei societăţi mecanizate a modificat fundamental oferta în materie de echipamente. Apariţia maşinii cu aburi, dezvoltarea metalurgiei şi a industriei textile, intensa activitate minieră şi creşterea considerabilă a transporturilor au oferit locaţiei o platformă de dezvoltare fără precedent. Locaţia continuă să evolueze spre o formă semănătoare leasingului actual, în acest sens fiind semnificativ cazul unei finanţări de vagoane de tren la Rozaunnme-Uni, în 1840, considerat ca primul contract de locaţie, care prevedea un amortisment total, sau activitatea societăţii Birmingham Company, creată la 20 mai 1855, considerată ca prima societate de leasing. Această societate practică locaţia vagoanelor pe o perioadă fixă, între 5 şi 8 ani, şi avea ca principali clienţi pe proprietarii de mine.

Până în acel moment, lumea folosea ca principală sursă de energie aburul, dar la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost descoperită electricitatea. Forţa electrică a fost pusă în serviciul maşinilor, tranvaielor, iluminării drumurilor, caselor şi uzinelor. Aceste fenomene au dus la crearea unor noi echipamente mai performante.