Finanțarea datoriei - leasingul

Introducere

Finantarile prin sistem leasing constituie în economie o adevarata gura de oxigen pentru agentii economici pentru care investitiile reprezintă o cerinta esentiala pentru dezvoltarea activitatii lor. Si cum 99% din activitatile din economie necesita investitii pentru a se dezvolta, finantarile în sistem leasing vor cunoaste o crestere constanta.

Leasing-ul s-a impus si la noi în tara, asa cum a făcut-o peste tot în lume (poate mai putin în economiile tarilor din lumea a III-a) în primul rând prin simplitate. În conditiile în care mediul concurential din tara noastră devine tot mai aspru, viteza de reactie a companiilor la schimbarile din mediul extern este vitala. Leasing-ul, prin operativitatea, sa satisface în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investitii a agentilor economici. De asemenea, prin leasing, agentii economici evita procedurile complicate ale contractarii de credite bancare, proceduri care presupun imobilizarea unor elemente din patrimoniul societatii sau cel privat pentru constituirea de garantii.

Leasingul este operaţiunea prin care o parte, denumita locator, transmite celeilalte parti denumită utilizator, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, dreptul de posesie si folosinta al unui bun al carui proprietar este, pentru o perioada determinata de timp.

Elementele cele mai importante care decurg din această definitie si care delimiteaza leasingul de alte operatiuni înrudite, sunt urmatoarele:

- Locatorul ramâne proprietarul bunului ce constituie obiectul contractului de leasing, pe toata perioada de derulare a contractului; aceasta implica si faptul ca, în cazul neachitarii ratelor de leasing locatorul are dreptul de a-si retrage bunul.

- Utilizatorul are dreptul sa beneficieze, pe perioada contractului, de toate avantajele folosirii bunului, asumându-si în acelasi timp si riscurile exploatarii acestuia.

Leasingul presupune existenta a trei terte persoane: furnizorul, societatea finantatoare (societatea de leasing) si utilizatorul (beneficiarul finantarii). Societatea de leasing cumpara de la furnizor bunul solicitat de utilizator si îl cedează acestuia din urma pe o anumita perioada de timp contra unor redevente lunare. Aceasta reprezinta în esenta operaţiunea de finantare prin leasing. Pentru utilizator, această operatiune îi va aduce şi alte avantaje cum ar fi:

- Îi permite realizarea de investitii atunci când nu dispune de lichiditatile necesare. Si cum investiţiile contribuie de cele mai multe ori la sporirea cifrei de afaceri, surplusul de venit obtinut poate acoperi redeventele lunare.

- Îi permite sa-si foloseasca fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor circulante), cele care sunt aducatoare de bani.

- Îi permite sa fie în pas cu noua tehnologie prin aceea ca la sfârsitul contractului de leasing poate returna bunul societatii finantatoare si sa închirieze altul ale cărui caracteristici tehnice sporite îi pot oferi o eficienţă mai mare în exploatare.

- Îi permite sa beneficieze de amânarea platii taxelor vamale pâna la sfârsitul contractului pentru bunurile aduse din import. Plata taxelor vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului.

- Îi permite sa beneficieze de facilităţile fiscale. Întreaga valoare a ratei de leasing este deductibila fiscal pentru IMM.

Capitolul I - Geneza si actualitate privind leasingul

1.1. Scurt istoric

Oamenii au cautat întotdeauna rezolvarea problemelor cu care s-au confruntat, folosindu-si

toate resursele si imaginatia în acest sens. Putem spune ca printre urmarile acestor eforturi se

numara si descoperirea faptului ca beneficiile sunt obtinute prin folosinta unui lucru, având mai

putina importanta cine detine titlul de proprietate asupra acestuia. Prin anii 210, în orasul

samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, pastrând o evidenta a

acestui fapt pe placi de argila. Aristotel exprima ideea ca “bogatia nu se masoara prin titlurile de

proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar daca sunt proprietatea altora”.

Leasingul îsi are radacinile în forma arhaica a creditului pe care o constituia în dreptul

roman "fiducia”: împrumutatorul îsi rezerva pentru garantia creantei sale proprietatea unui lucru.

Exista o mare asemanare a leasingului si în special a modalitatii “sale and lease-back”, cu forma arhaica a gajului din dreptul roman "fiducia cum creditare”. În cadrul operatiunii "fiducia cum creditare", împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil în patrimoniul împrumutatorului (fiduciar) cu titlu de garantie a împrumutului primit . La rândul sau, fiduciarul se obliga sa-i restituie bunul dupa înapoierea datoriei. În practica, datorita necesitatilor economice sau sociale, împrumutatul pastra în mod frecvent folosinta bunului vândut.

În epoca moderna, spre sfârsitul secolului al XIX-lea, aveau loc în S.U.A. primele

operatiuni care prefigurau leasingul. În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonatilor, iar

acest contract avea sa fie denumit "lease". În 1936, "Safe Stores Inc." a cumparat un teren pe

care ulterior a ridicat super-magazinul "Safeway Stores"; având nevoie de capital circulant,

acesta l-a vândut imediat unui grup de investitori care la rândul lor l-au lasat spre exploatare

fostului proprietar, în regim “lease” pe o perioada îndelungata. Cam în aceeasi perioada, o

operatiune similara lease-back-ului avea loc în Ohio. Operatiunea consta în vinderea unui imobil

catre o banca, cu titlu de garantie (trustee), imobil ce urma sa fie exploatat de vânzator în regim

de "lease" timp de 99 de ani, dupa care utilizatorul avea optiunea cumpararii bunului.