Fiscalitatea Agenților Economici

INTRODUCERE

Societatea româneasca traverseaza o perioada de profunde transformari, generate de tranzitia de la un sistem centralizat la un sistem democratic, remodelarea întregii structuri economice mostenite, reasezarea ei pe criterii moderne, realiste, în favoarea individului si a nevoilor lui.

Trecerea tarii noastre de la economia etatizata la economia de piata, în care rolul hotarâtor revine liberei initiative, proprietatii private si al carui mecanism presupune colaborarea si îmbinarea organica a legilor pietei cu actiunile statului, se dovedeste a fi un proces complex, îndelungat si cu largi implicatii.

Într-o economie de piata, în care activitatile economice se concretizeaza în obtinerea profitului si a satisfactiilor, autonomia agentilor economici trebuie înteleasa ca o imensa responsabilitate pe care acestia o au fata de sine, fata de societate.

Printre obiectivele reformei economice si sociale se numara si reforma sistemului financiar-fiscal, deblocarea structurilor economice, reorganizarea activitatii economice, înfiintarea de institutii care sustin realizarea reformei economice.

Aplicarea reformei economice initiata are loc în conditiile unor multiple dezechilibre sociale si economice care implica interventia statului, actiune care necesita uriase cheltuieli si, deci, venituri publice deosebit de mari.

Nevoile publice înregistreaza o crestere semnificativa în perioada de tranzitie a tarii noastre spre economia de piata. În scopul satisfacerii acestor nevoi, statul înfaptuieste repartitia sarcinilor publice între membrii societatii prin intermediul obligatiei fiscale, sub forma impozitelor, taxelor si altor sarcini fiscale. Prin intermediul lor se acumuleaza si erepartizeaza resursele financiare la dispozitia statului, dar ele reprezinta totodata si instrumente de gestiune macroeconomica si de asigurare a echilibrelor general economice si financiare.

Prin reforma fiscala se urmareste a se construi un sistem fiscal coerent, echitabil si eficient, prin care se tinde catre îmbunatatirea structurii impozitelor, perfectionarea rolului si functiilor lor. De asemenea, repartizarea sarcinilor fiscale a urmarit, în general, respectarea principiilor impunerii.

În cadrul reformei fiscale se tinde ca noul sistem fiscal sa permita o administrare eficienta si nearbitrara si prin modul în care sunt concepute noile reprezentari legale având ca obiect impozite si taxe, sa fie accesibile pentru contribuabili.

În acest context am ales fiscalitatea agentilor economici ca tema de studiu pentru lucrarea mea de diploma, urmarind rolul impozitelor, taxelor si implicit al unui sistem fiscal modern, analiza veniturilor si aspecte privind presiunea fiscala asupra macroeconomiei si la nivel de firma pe exemplul unei societati comerciale.

1.1 CONCEPTUL DE SISTEM FISCAL; COMPONENTELE SI PRINCIPIILE ACESTUIA

Trecerea României la o economie de piata, al carei fundament îl constituie proprietatea privata si al carei mecanism presupune îmbinarea organica a legilor pietei cu actiunea statului se dovedeste a fi un proces complex, dificil si de durata.

Între obiectivele reformei economice si sociale un loc important îl detine reorganizarea activitatilor economice, deblocarea structurilor economice si reforma sistemului financiar-fiscal.

Aria de cuprindere a întregii activitati fiscale este data de sistemul fiscal, constituit din totalitatea impozitelor si a altor venituri pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza surselor legislative în urma carora ia nastere creanta statului asupra contribuabililor. Prin reforma fiscala se urmareste construirea unui sistem fiscal coerent, echitabil si eficient pentru a putea face fata cerintelor tranzitiei la economia de piata.

În cadrul economiei românesti rolul sistemului fiscal este de a asigura finantarea economiei publice pe calea prelevarilor fiscale, alaturi de alte mijloace care sa permita statului interventii în economia nationala pentru corectarea unor fluctuatii negative ale ciclului economic. Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare se materializeaza în legi sau acte normative cu putere de lege, emise cu scopul de a colecta veniturile statului si a reglementa cheltuirea acestora. Totodata, acesta determina capacitatea statului de a finanta cheltuielile si de a-i proteja pe cei slabi. Resursele de natura fiscala constituie sursa principala de finantare ce da posibilitatea statului sa intervina pe piata prin subventii, investitii si indirect prin valoarea totala a alocatiilor provenite din economia reala.