Fraudă și eroare în auditul situațiilor financiare

CAPITOLUL 1: CONCEPTE, DEFINIŢII SI ARIA DE APLICABILITATE ÎN AUDITUL FINANCIAR

Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite auditorului să exprime o opinie dacă situaţiile financiare sunt întocmite, în toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil. Auditul situaţiilor financiare verificǎ dacă bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele: - sunt coerente, ţinând seama de cunoaşterea generală a întreprinderii, de sectorul de activitate şi de mediul social-economic; - dacă principiile contabile şi reglementările în vigoare, au fost respectate şi corect aplicate; - evenimentele posterioare datei de închidere a bilanţului au fost corect evaluate; În planificarea şi efectuarea auditului, pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scăzut, auditorul trebuie să ia în consideraţie riscul unor denaturări semnificative în situaţiile financiare. Denaturările din situaţiile financiare pot apărea din fraude sau erori. Factorul care face diferenţa între fraudă şi eroare este dacă acţiunea fundamentală care a avut ca rezultat o denaturare a situaţiilor financiare este intenţionată sau neintenţionată.

1.1 ERORI ÎN AUDITUL FINANCIAR

Termenul „eroare” se referă la o denaturare neintenţionată apărută în situaţiile financiare, inclusiv omiterea unei sume sau a unei prezentări, cum ar fi:

- O greşeală apărută în colectarea sau procesarea datelor pe baza cărora se întocmesc situaţiile financiare.

- O estimare contabilă incorectă apărută din trecerea cu vederea sau interpretarea greşită a faptelor.

- O greşeală în aplicarea politicilor contabile referitoare la evaluare, recunoaştere, clasificare, prezentare sau descriere de informaţii.

Tipuri de erori:

Eroare de eşantionare- eroarea rezultatã pentru cã auditorul a extras si analizat doar o parte a populaţiei sondate;

Eroare tolerabilã- pragul de semnificaţie repartizat oricãrui sold de cont dat; se utilizeazã la planificarea auditului.

Exemple de erori:

In auditul contului de profit si pierdere, auditorul analizează valoarea erorilor peste pragul de semnificaţie al cheltuielilor şi constată dacă acestea influenţează în mod semnificativ contul de rezultate.

La închiderea exerciţiului financiar contabil, auditorul examinează o serie de conturi cu valori semnificative: ratele la chirii şi/sau dobânzile pentru contractele de leasing operaţional şi/sau financiar, cheltuielile cu comisioane şi onorarii, salariile şi cheltuielile sociale şi fiscale, împrumuturile, declaraţiile de impunere şi deconturile de TVA, plăţile efectuate.

Auditorul va trebui, în baza obiectivelor sale de audit, să examineze dacă:

- toate veniturile au fost incluse în situaţiile financiare;

- toate creanţele şi veniturile au fost corect însumate şi înregistrate şi dacă reprezintă tranzacţii reale ale societăţii auditate.

Auditorul analizează dacă sunt corect calculate bazele de impozitare pentru diverse impozite, taxe, contribuţii şi fonduri speciale, cotele aplicate şi sumele de plată. Examinează dacă bazele de impozitare asupra conturilor de venituri sunt corect calculate şi înregistrate.

Alături de conducerea întreprinderii auditate, se analizează erorile constatate şi dacă auditorul recomandă efectuarea corecţiilor corespunzătoare ca fiind justificabile.

1.2. FRAUDA ÎN AUDITUL FINANCIAR

Termenul „fraudă” se referă la o acţiune cu caracter intenţionat întreprinsă de una sau mai multe persoane din rândul conducerii, al celor însărcinaţi cu guvernanţa, al salariaţilor sau terţilor, acţiune care implică utilizarea înşelăciunii în scopul obţinerii unui avantaj injust sau ilegal.