Frauda și eroarea ca obiect al auditului financiar

Auditul situatiilor financiare are menirea de a reduce riscul ca situatiile financiare ale companiei sa contina denaturari semnificative la un nivel acceptabil de scazut. Astfel conform standardelor internationale de audit, sunt prevazute o serie de recomandari cu privire la responsabilitatea auditorului pentru detectarea denaturarilor semnificative datorate fraudei, limitarile inerente ale unui angajament de audit in contextul fraudei, cu privire la scepticismul profesional si riscul ca denaturarile semnificative datorate eroarilor si fraudelor sa nu poata fi identificate de catre auditori in urma procesului de audit.

Pentru a reduce riscul la un nivel rezonabil, auditorul trebuie sa ia in considerare riscul existentei unor denaturari semnificative datorate fraudei sau erorilor in cadrul situatiilor financiare. Diferenta intre fraude si erori este determinata de intentia actiunii care a dus la aparitia denaturarii.

Eroarea este o denaturare neintentionata aparuta in situatiile financiare, ce poate reprezenta omiterea unei sume sau a unei prezentari, ce poate avea drept cauza o estimare contabila incorecta aparuta din neatentie sau din interpretarea gresita a informatiilor, o eroare in colectarea sau procesarea datelor pe baza carora s-au intocmit situatiilor financiare, aplicarea incorecta a politicilor contabile cu privire la recunoasterea, evaluarea, clasificarea, prezentarea sau descrierea informatiilor contabile.

Frauda este o actiune cu caracter intentionat intreprinsa de una sau mai multe persoane din randul managementului, a celor insarcinati cu guvernanta, al salariatilor sau tertilor, care implica utilizarea inselaciunii in scopul obtinerii unui avantaj injust sau ilegal. Auditorul nu are sarcina de a stabili daca a fost sau nu produsa o frauda sau o actiune ilegala, ci daca din cauza unei astfel de actiuni situatiile financiare au suferit denaturari semnificative astfel incat acestea sa nu mai reflecte realitatea econimica a pozitiei companiei respective.

Frauda poate fi frauda manageriala, atunci cand implica membrii ai managementului sau din structura insarcinata cu guvernanta, sau frauda cu asocierea angajatilor, atunci cand implica numai angajatii entitatii. Exista doua modalitati de denaturari intentionate: una se refera la raportarea financiara frauduloasa, cealalta la denaturarea activelor.

Raportarea financiara frauduloasa presupune prezentãri eronate sau omisiuni intentionate ale unor sume sau informatii din situatiile financiare, in scopul inselãrii utilizatorilor. Raportarea financiara frauduloasa poate implica:

- Fapte de inselaciune, cum ar fi manipularea, falsificarea sau modificarea inregistrarilor contabile sau a documentelor justificatoare pe baza carora sunt intocmite situatiile financiare.

- Interpretarea eronata sau omiterea intentionata a evenimentelor, tranzactiilor sau altor informatii semnificative in situatiile financiare.

- Aplicarea gresita in mod intentionat a politicilor contabile aferente evaluarii, recunoasterii, clasificarii, prezentarii sau descrierii de informatii.

Delapidarea activelor este frauda ce presupune furtul activelor unei entitati. Delapidarea activelor poate fi realizata printr-o varietate de modalitati (incluzand chitante frauduloase, furt de active fizice sau necorporale sau determinarea unei entitati sa efectueze o plata pentru bunuri si servicii nereceptionate). Delapidarea este adesea insotita de inregistrari sau documente false ori care induc in eroare, cu scopul de a tainui lipsa activelor.

Frauda presupune motivatia de a savarsi o frauda si oportunitatea evidenta de a face astfel. Spre deosebire de eroare, frauda este intentionata si presupune, de regula, tainuirea deliberata a faptelor. Desi auditorul poate fi capabil sa identifice potentiale oportunitati de savarsire a fraudelor, este dificil, daca nu chiar imposibil, ca auditorul sa determine intentia, in special in probleme care implica rationamentul conducerii, cum ar fi estimarile contabile si aplicarea corespunzatoare a principiilor contabile.

Responsabilitatea auditorului pentru detectarea denaturarilor semnificative datorate fraudei

Responsabilitatea pentru prevenirea si detectarea fraudei revine atat persoanelor insarcinate cu guvernanta entitatii, cat si conducerii. Este important ca conducerea si supravegherea persoanelor insarcinate cu guvernanta, sa puna accentul atat pe prevenirea fraudei, care ar putea conduce la reducerea oportunitatilor de producere a fraudei, cat si pe combaterea fraudei, care ar putea convinge indivizii sa nu comuta fraude, datorita probabilitatii de a fi descoperiti si pedepsiti. Supravegherea de catre persoanele insarcinate cu guvernanta include analizarea posibilitatilor de evitare a controlului sau de influentare necorespunzatoare a procesului de raportare financiara, precum eforturile din partea conducerii de a amana veniturile pentru a influenta perceptia analistilor asupra performantei si profitabilitatii entitatii.

Responsabilitatea auditorului de a avea in vedere fraudele si erorile intr-un angajament de audit presupune respectarea regulilor, indrumarilor si recomandarilor prevazute de standardele internationale de audit. Acestea se pot referi la mentinerea atitudinii de scepticism profesional, luand in considerare faptul ca o denaturare semnificativa ar putea exista chiar daca experienta anterioara a auditorului in ceea ce priveste entitatea si integritatea managementului sau a celor responsabili cu guvernanta ar arata contrariul, la efectuarea de proceduri pentru obtinerea de informatii care sa fie folosite pentru a identifica riscul unor denaturari semnificative datorate fraudei.