Frauda și eroarea, factori determinanți ai falimentului companiei Worlcom

I. Cadrul teoretic

1. Reglementările legale privind procedura de faliment a unei entităţi.

1.1. Descrierea procedurii

Reglementarile legale specifice procedurii falimentului se gasesc in Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, publicata in MO nr.359 din 21.04.2006, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, publicata in Monitorul Oficial nr. 944 din 22.11.2007.

Participantii la procedura falimentului sunt:

- societatile comerciale;

- societatile cooperative;

- organizatiile cooperatiste;

- societatile agricole;

- grupurile de interes economic;

- orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

Instantele judecatoresti competente sunt tribunalele in a caror raza teritoriala isi au sediul debitorii, iar in cadrul acestor institutii se distinge judecatorul sindic a carui atributii sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii falimentului (insolventa).

Procedura de lichidare presupune constituirea unei Adunari a Creditorilor, care este convocata si prezidata, de cate ori este nevoie, de catre administratorul judiciar, sau dupa caz, de catre lichidator, daca legea, sau judecatorul sindic, nu dispune altfel.

Totodata, asociatii/ actionarii firmei aflate in lichidare pot desemna, pe cheltuiala lor, un administrator special, care sa participe la procedura falimentului si sa le reprezinte interesele.

Cel mai cunoscut personaj al acestei povesti este, bineinteles, Lichidatorul ale carui principalele atributii sunt:

- examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura de lichidare;

- conducerea activitatii debitorului;

- introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor;

- mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor (daca au fost incheiate intr-o perioada de pana la 3 ani si s-a urmarit fraudarea creditorilor);

- urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului;

- primirea platilor pe seama debitorului etc.

Procedura simplificata a falimentului se aplica debitorilor (in stare de insolventa, aflati in una din urmatoarele situatii:

- comerciantii, persoane fizice, actionand individual;

- asociatii familiale;

- comerciantii exceptati de la aplicarea procedurii generale;

- debitorii care nu au depus la termen actele cerute de lege;

- societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;

- debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de lege.

Procedura simplificata este procedura prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 zile.

1.2. Deschiderea procedurii şi primele măsuri.

Indiferent de tip, procedura poate fi declansata de catre:

Deschiderea procedurii la cererea debitorului:

Debitorul aflat in stare de faliment are obligatia de a introduce o cerere la tribunal, in vederea deschiderii procedurii, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.

Nu poate formula o cerere de reorganizare judiciara debitorul care, in termen de 5 ani, anteriori introducerii cererii, a mai fost supus acestei proceduri.

Debitorul are obligatia de a depune la tribunal, odata cu cererea, documentele expres prevazute de lege. In caz contrar, pentru nedepunerea informatiilor in termen de 10 zile, judecatorul sindic va considera aceasta lipsa, o recunoastere a starii de faliment si va pronunta o sentinta de intrare in procedura simplificata a insolventei.