Fundamentarea deciziilor de investiții în mediu cert

Introducere

Deciziile managerilor de a investi au drept bază o multitudine de informaţii complexe şi cât mai exacte în direcţia necesităţii, oportunităţii, duratei de realizare şi de exploatare a investiţiilor, volumului cheltuielilor aferente investiţii, fluxurile de intrare şi cash-flow-urile pe toată durata de exploatare a investiţiilor, termenul de recuperare a investiţiei etc.

În fundamentarea deciziilor de investiţii, o importanţă mare o are studiul de oportunitate şi de eficientă făcut pe baza a mai multor variante de proiecte din care se va alege cea care asigură maximizarea rezultatelor cu minim de efort.

Oportunitatea este în strânsă legătură cu necesitatea, eficienţa şi durata optimă de realizare şi dare în funcţiune a capacităţilor de producţie, cu formarea resurselor financiare etc.

Eficienţa este reflectată de raportul dintre rezultatele obţinute din exploatarea investiţiei şi cheltuielile atribuite investiţiei. Eficienţa este influenţată de mai mulţi factori, mai importanţi fiind nivelul costurilor de producţie şi volumul vânzărilor.

Indicatorii de apreciere a eficienţei proiectelor de investiţii trebuie să ofere posibilitate comparării atât cu alte proiecte din ramura respectivă, din alte ramuri şi chiar cu cele din întreaga economie cât şi mai multor variante de proiect pentru aceeaşi investiţie şi alegerea celei optime.

Efortul de realizare a unei investiţii şi efectul exploatării acesteia pot fi reflectate prin următoarele elemente de măsurare a lor: suma cheltuielilor iniţiale pentru investiţii (Io), durata de viată (n), cash-flow-urile (CF), valoarea reziduală (VR) şi rata de actualizare (r). Criteriul VAN poate fi insuficient pentru aprecierea eficienţei proiectelor de investiţii dacă în evaluarea investiţiilor s-au folosit parametri estimaţi incorecţi. Erorile apărute în apărute aprecierea cheltuielii iniţiale (Io), în estimarea fluxurilor de trezorerie (CFt) şi în fundamentarea ratei de actualizare (r) pot determina rezultate necorecte ale calculului criteriului VAN şi, deci, la decizii eronate în politica de investiţii. Deciziile relative la politica de investiţii au o importanţă deosebită pentru întreprindere deoarece o un eşec sau o eroare referitoare la noile investiţii pot compromite competitivitatea viitoare sau chiar viitorul întreprinderii.

Finalizarea şi confirmarea metodelor de evaluare şi a procedurilor de luare a deciziilor necesită o delimitare prealabilă a operaţiunilor care reprezintă investiţii.

I. Definirea şi tipologia investiţiilor întreprinderii

Investiţia reprezintă o alocare permanentă de capitaluri pentru achiziţia de active fixe şi/sau financiare în vederea desfăşurării unei activităţi rentabile şi profitabile. Altfel spus, este un bun durabil aflat în gestiunea unei întreprinderi care nu este consumat în ciclul de exploatare. O investiţie este o imobilizare de capitaluri pe termen lung în speranţa obţinerii de avantaje şi câştiguri pe durata de viată a investiţiilor. Într-un mediu cert aceste avantaje şi câştiguri (fluxuri de venituri) sunt definite din punct de vedere financiar şi contabil .

În domeniu economic investiţia are doua sensuri :

- în sens larg investiţia reprezintă plasarea de bani în vederea obţinerii de profit (din punct de vedere al cheltuirii banilor);

- în sens restrâns investiţia sporirea patrimoniului întreprinderii prin achiziţia de noi active (din punct de vederea patrimoniului).

În sens financiar investiţia reprezintă imobilizarea unei sume de bani prezentă şi certă în speranţa obţinerii unor fluxuri de venituri viitoare superioare, dar incerte. Această accepţiune presupune că în vederea realizării unei imobilizări trebuie de luat în considerare, pe lângă efortul investiţional şi surplusul necesar de fond de rulment generat de noile imobilizări.

În sens contabil investiţia reflectă achiziţia sau construcţia de bunuri mobile şi imobile, corporale, necorporale şi financiare a căror exploatare va permite recuperarea cheltuielilor iniţiale investite şi obţinerea de fluxuri de venituri. Aceste bunuri sunt cumpărate sau construite în vederea utilizării lor, dar nu a revinderii.

În majoritatea cazurilor investiţiile sunt ireversibile, revenirea asupra lor este foarte dificilă.

Tipologia investiţiilor într-o întreprindere este foarte diversificată şi se realizează pe baza unei plurităţi de criterii care se prezintă în continuare.

a)În funcţie de domeniul în care se realizează, investiţiile pot fi:

Investiţii tehnice: reprezintă achiziţia, construcţia sau instalarea unor maşini, utilaje etc. Aceste investiţii presupun modificarea structurii şi valorii mijloacelor fixe a întreprinderii.

Investiţii umane: presupun formarea personalului prin calificări, recalificări, specializări, perfecţionări etc.